• Cu talpile goale

    Ce-ai mai facut? Nimic!

    Asta e una dintre intrebarile pe care o primim frecvent si daca sunteti ca mine, raspundeti ca mine: “nimic”. Cand, de fapt, lucrurile nu stau niciodata asa. Intotdeauna, in fiecare zi facem cate ceva. Dar, ne-am setat sa privim doar lucrurile marete incat banalizam chiar si existenta noastra. Nu va cert, nu va dau sfaturi, nici eu nu reusesc sa invat lectia asta din nefericire… Si, ma gandesc acum ca se termina un an destul de plin pentru mine, se incheie un ciclu de aproape doi ani in care am experimentat temeri si sentimente pe care nu mi-as fi dorit sa le traiesc si privesc la “nimicul” din urma si…

  • Viata e roz

    Scoala online

    Am avut astazi prima zi de scoala online. Fiind clasa zero si facand parte din sistemul danez de invatamant, anul asta pandemic ne-a adus abia astazi la studiul in online. Cum a fost?! Pai, cam asa… In primul rand, redecorarea casei. Ma rog, mai exact a “zonei de studiu”, pentru ca eu ca o “craciunomaniaca” apucasem deja sa-mi insir decoratiunile de Craciun, graul de la Sfant’ Andrei si alte brizbrizuri care transforma o cladire intr-o casa. Si doar nu voiam sa las la vedere fotografii cu maimutele imbracate sumar, sau renul Sofiei care da din cur! Apoi, tehnica. In timpul ce Tatic s-a ocupat de tot ce inseamna downloadarea aplicatiei,…

  • Raftul cu carti

    Paul Goma despre Umanitate ca „eroare ideologica”

    S-a implinit un an de la plecarea la stele a lui Paul Goma (25 martie 2020), un „cvasinecunoscut in Romania” asa cum se autointitula in mini-interviuri. Despre Paul Goma, un alt reprezentant al literaturii romane aflate in exil, ar fi multe de spus. A incercat el insusi in „autofilmari” sa se prezinte romanilor nu doar ca un intelectual aflat in exil, ci si ca istoric, scriitor si mai presus de toate, OM. Pentru ca uneori, faptele si actiunile noastre ne descriu cel mai bine, astazi am sa il comemorez pe Goma, prezentand una dintre amintirile sale „frumoase” din perioada detentiei la Jilava. Daca poate avea, un detinut politic aflat in…

  • Raftul cu carti

    Marin Sorescu – Paracliserul

    De Marin Sorescu m-am indragostit, greu si tarziu, abia prin facultate, teatrul nu e chiar genul meu. Cu toate astea, „Paracliserul” mi se pare cea mai frumoasa lectie despre Credinta (dupa Alexis Zorba, desigur) si cea mai dureroasa radiografiei a vremurilor atat de religioase si totusi atat de lipsite de sfintenie, pe care le traim. Piesa de teatru  „Paracliserul” e dura, te face sa intelegi mai bine ceea ce asteapta Dumnezeu de la tine si ceea ce-i oferi tu, nu ca si credincios, ci ca membru al societatii „pupatoare de moaste”. „E o catedrala uitata. Oamenii atat s-au istovit cladind-o, incat cum i-au pus motul sagetii in varf, cum au…

  • Presar

    Bichonu’ – antrenor la Superoameni!

    Imi amintesc cand l-am “cunoscut”. Ma intalnisem cu Vivi R ( cea mai misto si modesta sotie a unui fotbalist roman) si stateam la o barfa, ca fetele, cand apare si el. Micut si palid, cu niste zulufi blonzi care-i acopereau fata. Desi, cred ca freza aia o avea ca sa se camufleze. Era cu maica-sa, se oprisera sa cumpere niste ziare si reviste. A salutat-o timid pe Vivi si a intrebat de sotul ei iar ea ne-a facut cunostinta. Tin minte ca mi s-a parut ca ii frang mana cand i-am strans-o, iar eu n-am decat 40 de kile de aproape 40 de ani! “Stii ce baiat misto e?!”…

  • Presar

    Bichonu’ – antrenor la Superoameni!

    Imi amintesc cand l-am “cunoscut”. Ma intalnisem cu Vivi R ( cea mai misto si modesta sotie a unui fotbalist roman) si stateam la o barfa, ca fetele, cand apare si el. Micut si palid, cu niste zulufi blonzi care-i acopereau fata. Desi, cred ca freza aia o avea ca sa se camufleze. Era cu maica-sa, se oprisera sa cumpere niste ziare si reviste. A salutat-o timid pe Vivi si a intrebat de sotul ei iar ea ne-a facut cunostinta. Tin minte ca mi s-a parut ca ii frang mana cand i-am strans-o, iar eu n-am decat 40 de kile de aproape 40 de ani! “Stii ce baiat misto e?!”…

  • Raftul cu carti

    Cum sa iubesti (si) cu genunchii juliti sau…

    … un infinit de citate despre iubire si indragostiti, din cartea “Ce ne spunem cand nu ne vorbim” – a lui Chris Simion. Pe Chris Simion am iubit-o dinainte de a o “cunoaste”. Regiza piese de teatru la terasa mea preferata “La motoare” , si, de acolo de sus, de pe acoperisul TNB-ului impreuna cu mari actori, ne-a adus noua, studentilor amarati si zapaciti, povesti de teatru si artisti cu care fara sa stie, ne-a educat. Ceva mai tarziu, cand lucram la prima emisie de una singura, “proiectul” cu care castigasem atentia sefilor si o suma cu care ne-am indopat de savarine toata redactia, producatorul m-a chemat in birou. Emotiile…

  • Dede

    Fata fara complimente

    De cand ma stiu, nu prea am avut parte de complimente, cel putin nu legate de (mega)aspectul meu fizic. Insa, de cand ma stiu am avut parte (si tind sa cred ca fiecare dintre noi) de cele mai tampite afirmatii, pe care interlocutorii le credeau… complimente. Pe la vreo sapte ani asa, am inceput sa port si sa-mi fac bratari multiple din margele de nisip si paste fainoase. Trecem peste bataia incasata ca am decupat cuverturi traditionale vechi de vreo suta de ani ca sa “fac rost” de margele de nisip. Ajungem direct la motiv: ma obosea ca lumea din jur sa se uite la mainile mele sau sa imi…