• +45/20694145
  • andreea.letinca@gmail.com

Category ArchiveCu talpile goale

Uraste-ma si va ramane doar un pas pana la iubire…

 

Imi iau fata in palme si incerc sa plang. Ma uit in ochii tai si imi vad fiecare greseala, imi vad fiecare pas judecat gresit. Stii ca te-am iubit? Stii ca n-am mintit , cu nimic, absolut nicio secunda? Stii pe dracu! Stii sa imi judeci fiecare fapta, fiecare vorba, stii sa ma certi pentru bratele care m-au strans cand faceai pe nebunul, stii sa urli pentru palmele care imi stergeau lacrimile de dorul tau cand imi spuneai ca sunt copil si ca eu am vrut asa! Habar nu ai tu ce am vrut eu! Habar nu ai tu cum ti-am daruit fiecare parte din mine, fiecare gura de aer pe care am respirat-o, fiecare lacrima si fiecare suras, habar nu ai tu cate nopti cu vise cu tot, cu luna cu tot, cu cer cu tot, ti le-am daruit inainte sa crezi ca le-ai putea avea. Si tu ma judeci ca pe o jucarie de care inca nu te-ai plictisit sa te joci dar pe care te-ai plictisit sa o iubesti…

Imi spui ca nu suntem fericiti din cauza mea… spune dracu ca nu esti fericit din cauza orgoliului tau idiot care pe zi ce trece se alimenteaza nejustificat, spune ca nu esti fericit din teama ca intr-o zi ar trebui sa platesti pentru toate lacrimile curse din vina ta, pentru toate lacrimile pe care eu le-am plans…

Cine ne da dreptul la fericire? – scrisoare pentru Mara

blog dragosteM-ai intrebat daca suntem intregi intotdeauna langa “frumos” si ti-am raspuns ca frumosul nu exista, e frumos ceea ce ne placea noua, ca fiecare din noi avem sistemul nostru de valori.

M-ai intrebat de ce cautam in alta parte, cautam in alta parte atunci cand nu suntem intregi, cand undeva, ceva se misca. Nu se cheama infidelitate, se cheama fisura, e dorinta si nevoia noastra de evolutie. M-ai intrebat de ce lucrurile nu sunt roz, fetele nu traiesc in castele de clestar si de ce baietii nu calaresc pe cai albi. M-ai intrebat de ce visam atat si nu putem fi realisti si m-ai intrebat de ce nu esti fericita. Ti-am raspuns ca esti fericita.

Intrebare despre… fluturi

totisuntemfluturi-textTi s-a intamplat vreodata sa pierzi pe cineva drag? Dar nu asa o prietenie usoara de liceu, un prieten fals langa care te-ai trezit intr-o zi ca langa  un strain in gara, fara subiecte de conversatie sau interese comune! Sa pierzi cu adevarat un om… Si sa il pierzi pentru totdeauna. Sa stii ca nu il mai poti avea nicicand langa tine. Sa nu poti lupta pentru el.  Sa stii ca nu ii mai poti cere iertare, nu il mai poti ierta, nu il mai poti certa. Sa il iubesti fara ca el sa mai stie, sa mai simta iubirea ta. Sa ii vezi chipul in chipurile oamenilor, sa ii vorbesti dar sa nu iti raspunda, sa ii simti mangaierea in bataia vanturilor si saruturile in picaturile de ploaie? Sa ii auzi vorba blanda in cuvintele oamenilor dar sa nu puteti comunica, iar atunci cand esti nadajduit sa il simti acolo langa tine, sa il auzi cum iti cere sa lupti! Sa ii simti prezenta atat de vie si atat de puternica, incat sunteti deja doi, desi dintre voi doi, nu a ramas decat unul…

Ti s-a intamplat vreodata sa te trezesti cuprinsa de un dor, tocmai cand credeai ca ti s-au vindecat ranile si sa plangi sfasiata de acel dor al carui nume si alin nu il cunosti?  Nu il recunosti… Sau ti s-a intamplat sa te trezesti strigand un nume la care din pacate nimeni nu iti mai raspune? Sau sa iti simti gustul amar  al lacrimilor tale dar sa nu le intelegi rostul, sa nu intelegi de ce plangi?Sau ai vrut vreodata  sa-i ceri lui Dumnezeu o clipa, numai o clipa in care sa opreasca timpul si-n clipa asta tu sa-ti privesti viata ca pe un film derulat de o mana sfanta,  astfel sa poti opri  izvorul dureii tale si sa iti mai rapsunda o data, o secunda cineva la numele pe care il strigi, cineva poate uitat, dar cu nume neuitat, caci numele celui plecat il stii, il porti in suflet.