Scoala online
Am avut astazi prima zi de scoala online. Fiind clasa zero si facand parte din sistemul danez de invatamant, anul asta pandemic ne-a adus abia astazi la studiul in online. Cum a fost?! Pai, cam asa…
In primul rand, redecorarea casei. Ma rog, mai exact a “zonei de studiu”, pentru ca eu ca o “craciunomaniaca” apucasem deja sa-mi insir decoratiunile de Craciun, graul de la Sfant’ Andrei si alte brizbrizuri care transforma o cladire intr-o casa. Si doar nu voiam sa las la vedere fotografii cu maimutele imbracate sumar, sau renul Sofiei care da din cur! Apoi, tehnica. In timpul ce Tatic s-a ocupat de tot ce inseamna downloadarea aplicatiei, actualizare user/parola, asigurat ca se poate loga copilul si poate participa la cursuri, da-i cauta prelungitor corespunzator, baga cablu, scoate cablu, ascunde firu sa nu incurce copilul in timpul studiului…
Mai sunt zece minute pana la conectarea cu clasa si… incercam sa gestionam situatia: de ce sa ma spal pe dinti daca raman acasa? De ce sa ma imbrac daca nu plec, nu-mi place freza asta, de ce nu pot arata jucariile mele copiilor, de ce daca e scoala online trebuie sa am penar si cartile si fisele de lucru…. De ce, de ce… de ce m-am facut om mare?!
Incepem, profesoara zambeste, saluta, copiii se hlizesc, care mai de care mai adormit, mai cu mustati de lapte. Trece si momentul cu adunarea tuturor, se comenteaza cine ce are prin casa, ce au gasit astazi in calendarul advent ( fiica mea o da pe aia fatala: ea are advent cu dulciuri si a mancat ciocolata la prima ora), pe unde le sunt parintii, fratii, animalele. Dupa ce se etaleaza universul fiecaruia si reusesc profesoara si pedagogul de serviciu sa stabileasca ordinea, se trece la lucru. Si cand sa zic, gata, am o ora pauza… vine bomba…
Stiti imaginile alea cu barbatii “clasici” imbracati in budigai cu turu’ pana la genunchi si maiou a carui culoare fusese alba in urma cu zece ani si circa o suta de spalari?! Asa apare terorista mica in cadru, cu o jucarie mare de plus pe care i-o da Anei, ca sa-i fie scoala online (mai) usoara… se aud hohote de ras, eu o scot din cadru cu viteza luminii si programez ca-n pauza asta sa mananc niste pizza din plastilina sau sa fac orice ar tine-o pe Sof ocupata. Ma incarc cu energie si rabdare ca abia a trecut o ora din cele cinci de scoala online!