• +45/20694145
  • andreea.letinca@gmail.com

Category ArchiveDede

Facem pariu ca te prostituezi?

PROSTITUȚÍE s. f. Act prin care o persoană consimte să întrețină, în mod obișnuit, raporturi sexuale cu un număr nedeterminat de parteneri pentru bani sau anumite avantaje. ◊ Casă de prostituție = bordel. ♦ Viață dusă de o prostituată. ♦ Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. prostitution.

  • sursa: DEX ’09

Stai, nu-ti lua focuri! Stiu, tu cauti marea iubire si daca te-ai culcat cu vreo 10-12 in ultimii doi ani nu inseamna ca ai preacurvit, pur si simplu n-a fost sa fie… dar stii de ce n-a fost sa fie? pentru ca in loc sa cauti marea iubire aia, despre care vorbesti dar nu prea stii cum s-o conturezi, tu… ti-ai cam dat chilotii jos in functie de interese…

Sa nu-mi spui ca de ala de la distributie n-ai profitat… ai profitat chiar daca omul castiga mai putin decat tine! Cine te-a ajutat sa impachetezi mobila veche si sa o duci cu japca la maica-ta?! Cu cine ai cumparat mobila cea noua, cine ti-a adus-o acasa si ti-a urcat-o pe scari? Si cine ti-a montat-o? si mobila… Cine iti hranea orgoliul cu flori si mesaje siropoase ca asa vazuse el prin filme si voia sa te dea pe spate? In fond, il pocnise norocul cu o bunaciune care avea si cariera si nu ii pasa de diferentele financiare dintre ei… ce nu stia el saracu e ca tu erai in perioada aia in care aveai nevoie de hrana pentru orgoliu iar el era un fel de fastfood autolivrat. Ce drag iti era cand ii sclipeau ochii lu ma-ta cand il auzea vorbind de casatorie si de copii! Dar te-ai plictisit repede. Oricum, ai invatat ceva din treaba asta, ca tu NU VREI unul care sa castige mai putin decat tine, tu vrei trandafiri mov nu garoafe!

Si asa ai trecut la ingamfatul de la vanzari. Arogant pana in maduva oaselor, nu se lasa usor, iar cand ieseati in oras cu colegii de serviciu avea grija sa aleaga el locatia! Deh, omul era umblat, stia ce voia. Ti s-au rotit ochii in cap ca sfarlezele cand te ducea prin restaurante fine si citeai meniul ca pe o carte de filosofie sau cand te suna noaptea sa te pregatesti de un city break. Ce nu stiai tu este ca el stia foarte bine ce voia, iar el NU VOIA sa se complice prea tare cu o femeie. Dar si din treaba asta ai invatat ceva, te-ai invatat cu lucruri fine, plimbari exotice si ti-ai propus sa muncesti si mai mult, sa castigi si mai mult ca sa nu (mai) spuna cineva vreodata ca te-a scos in lume…

Apoi, a urmat perioada aia nasoala, cand munceai ca MIG-ul si nu aveai timp de tine. Devenisei colerica la serviciu, unde nimic nu se ridica la standardele tale perfectioniste, si, aproape depresiva acasa, cand mai descopereai cate un rid sau cate o poza pe facebook cu una care s-a maritat si a turnat si vreo doi copii. Una mai nasoala decat tine si care castiga si mai putin. Ei, dar in perioada asta ti-ai redescoperit prietenele! Ma rog, pe alea care te mai cunosteau, care iti raspundeau la telefon cand ti se nazarea tie ca ai chef de iesit pe undeva, pe alea mai puse pe distractie care stiau cluburi si patroni de club si pe care le invidiai pe furis! Ai tinut-o langa o perioada, pana cand ti-ai dat seama ca astea cam uita sa plateasca, te cam sar din cadourile primite de la clientii firmei, cadouri pe care le-ai facut tu initial, si, dupa o perioada de nopti nedormite, o schimbare radicala a nuantei parului si dupa ce l-ai cunoscut pe patronul unui club, le-ai dat la o parte.

Iti amintesti patronul de club? Misto… era doxa de mondenitati, avea bodyguarzi, masina de lux, lumea il cunostea, il asalta cu telefoane si cu bagari in seama. Iar tu nu erai ca orice siliconata blonda atarnata pana atunci la bratul lui. Nuuu, tu erai o blonda cu sanii de marime medie, absolventa de facultate si cu un job in marketing bine platit. Apropo de marketing, ai vrut sa il inveti pe om cum sta treaba cu marketingul, cu PR-ul dar lui ii era bine asa, cam reticent fraieru! Si, prea solicitat. Ii sunai telefoanele ca dracii iar el nu putea sa refuze pe nimeni, doar pe tine te tinea pe hold uneori. Pana a inceput sa te tina cam mult pe hold, ca deh, trebuia sa intelegi, apoi te-a cam trimis pe hol. De acolo ai plecat singura, oricum nu prea avea cultura generala si era cam cocalar, fraieru!

Oricum nici nu mai conta, tu nu te mai regaseai. Ai fi vrut sa pleci undeva unde nu te stie nimeni, intr-un concediu prelungit, unde sa stai la soare, sa citesti si sa descoperi ce se intampla in viata ta. S-ai plecat… dar te-ai intors mai repede decat era prevazut, nu te-ai intors cu mana goala. Te-ai intors cu un artist. Extraordinar om, iti putea spune ore intregi despre felul in care sa combini nuantele, despre pictori de care nu auzisei, iar cum recita el poezii la ceas de noapte…era fantastic. Pacat ca iti umpleau doar setea de cunoastere si nu te prea ajutau la cheltuielile casei. Ca statea la tine. La el, adica la bunica-sa nu era loc. Avea prea multe pensule si pensulite acolo… Iubitor si patimas din cale afara, cam vehement in opinii, naiv si visator, dar deh, stiai si tu ca artistul e boem… Cu asta, te-ai cam procopsit, nu face el nici cat o ceapa degerata dar macar nu esti singura… si, oricum, itistul pe care ai pus ochii e cam nehotarat…

 

Mi-e dor de tata…

tataBazaiam pe un blog si am dat de-o poza cu un batran citind la bolta casei… Mi-au dat lacrimile. Parca-l vedeam pe tata citind sub bolta, o imagine care ti se desfasura in fata ochilor imediat ce intrai pe poarta. Daca aveai rabdare si stateai bine cu nervii, mai asteptai 2 secunde pana sa o auzi pe mama si sa o vezi agitandu-se dintr-o parte in alta. „Aurica, mai lasa cartile alea, tu nu vezi ca nu gasesc canta galbena?!”. „Si ce vrei sa faci cu ea, intreba tata fara sa ridice ochii din carte, la ce-ti trebuie canta galbena?!”. „La dracu imi trebuie, la aia! Nu-mi trebuie, dar n-o gasesc!”.

Tata punea cartea pe cotiera scaunului, un scaun mare de masina pe care si-l transformase „in loc de citit”. Se ridica in bastoane si mergea cu fruntea ridicata dar cu corpul aplecat in fata, cauta cu privirea si cand dadea cu ochii de canta ii zicea mamei „Uite-o, fa muiere”, ii arata cu bastonul in directia cantii si se intorcea parca pe calcaie. „Acu, sa te vad ce faci cu ea!”

Dezamagiri

Am fost plecata o perioada, am fost dezamagita, am plans, am iubit, am urat momente pentru care nimeni nu ne pregateste cu adevarat in viata. Mi s-a reamintit ca Dumnezeu da si Dumnezeu ia, ca viata celor dragi noua nu tine de cat de multa dragoste le purtam sau cata nevoie avem de ele, am inteles ca un copil ramane un copil toata viata lui si ca niciodata nu poti mangaia pe crestet un copil si sa ii spui „Fii barbat, de azi vei fi orfan o viata intreaga”. De ce dracu ar mai avea nevoie un om sa fie barbat cand oricum tot ce conta pentru el i-a fost luat?!

Am avut un necaz in solutionarea caruia am avut nevoie de autoritati. Solutia inca intarzie sa apara desi a trecut mai bine de o luna si singurele lucruri schimbate au fost increderea mea in oameni si ajutorul primit de la cei dragi pentru a nu ma mai trezi noaptea plangand ca sunt alergata, tunsa si batjocorita.

Ne spunem deseori ca suntem mari sau mici, puternici sau vulnerabili, incercam sa ne gasim, construim si pastram dragostea, dar rareori recunoastem cu adevarat cine suntem, ce simtit si rareori cautam felul in care vrem cu adevarat sa traim, sa construim si sa pastram acel fel, de cele mai multe ori facem compromisuri pe care nu le recunoastem si, uneori, aproape involuntar, mai facem niste adaptari.

Cam astea sunt lucrurile mari care mi-au brazdat sufletul in ultima perioada in care „nu am timp sa scriu„, „nu mai sun asa des”, „uit de diverse aniversari”, sau mai stiu eu ce chestii. Pup, vin cu detalii in curand 🙂.

Tu ai curajul sa spui P*LA ?!

citate voltaireInjur, injur foarte mult. Marinareste, birjereste, injur. Ma scap de furie fara sa dau cu pumnul in masa, scotand cateva expresii care contin de obicei cuvintele pula, pizda, ma-ta. Jignesc injurand. Si nu stiu de ce, mi se pare ca o trimitere la origini e mai putin deranjanta decat un apelativ de genul „prost, idiot, nesimtit”, etc.  Poate e doar parerea mea…

Uneori ma deranjeaza ca injur. Ma strofoc si reusesc de cel mai multe ori sa nu injur in preajma copiilor. Sunt atenta la sensibilitatea lor. Sau imi e teama de intrebarile care ar putea deriva din injuratura mea?!

Dar cel mai mult ma deranjeaza atitudinea de curve virgine pe care o au multi in jurul meu cand injur. „Aoleo, esti fata!, „Aoleo, ce urat vorbesti”, „Cum poti sa spui asa ceva?!”. Si ma blocheaza.

I love the lovebug

Dumnezeu mai avea nevoie de un inger…

 

… si l-a luat pe-al meu….

Daca mi-ar fi placut vreun Aiurel imposibil de cumparat, ea l-ar fi „luat” pentru mine, in vremuri in care nu aveam unde sa stam, ne tineam lucrurile in depozitul magazinului unde lucram, faceam baie in baia companiei unde lucra ea si dormeam pe rand, pe niste scaune.

Eu am pocnit administratora caminului, ea a sarit de la etajul doi al caminului…

Ne cumparam hainute si le purtam cu schimbul, nici una din noi nu gatea, dar exista mac-ul.

Stia ce si cum s-o spuna, astfel ca radeam cand ma certa si plangeam cand imi spunea cat ma iubeste. Sarcastica si diplomata in acelasi timp, te facea proasta din doua cuvinte si nu isi pierdea niciodata cumpatul, a scapat vreo doi handralai de bataie intr-un bar fantomatic! Desteapta pana in maduva oaselor si ironica pana dincolo de ea.

Un copil haios, cu o pofta nebuna de ras si cu o inima incomensurabila. Azi nu-i mai arde soarele in ochi… Azi ii mai arde doar o lumanare la capatai…. si nu vreau sa fiu rea, dar trebuie sa recunosc ca Dumnezeu nu se prea pricepe la glume, ori asta a fost cea mai proasta gluma a Lui, ori avea nevoie acolo de un inger cu multe glume…

Crocodilii pland cand isi sfasie hrana; tigrii, niciodata!

Ce am eu? …o sapca, un tricou cu gluga, o mentalitate capricioasa si usor comunista, niste principii de viata dure si usor invechite. Amintiri cu locuri si oameni pe care poate ii voi scuipa vreodata in fata, cu oameni pe care i-am ridicat la rangul de eroi si cu oameni pe care cu siguranta nimeni nu ii va inlocui in sufletul si viata mea. Am o pasiune nebuna pentru poetii crestini, poetii inchisi in perioada comunista, o pasiune nebuna pentru misterul castelului Iuliei Hasdeu si ma declar fan no 1 al documentarelor legate de Lilith, prima femeie a lumii.

Am fost si am ras cu inima plina de bucurie, de emotiile pe care mi le da si azi in 2008, un sat din Romania unde inca nu exista curent electric, dar unde Podul lui Dumnezeu, ramane cea mai frumoasa minune a Creatorului, pentru oamenii care nu stiu carte dar dau nastere la generatii de oameni cu coloane vertebrale.

Am trait saptamani in chin si suferinta, rugandu-L pe Dumnezeu de la capataiul unui bolnav, sa ii mai dea zile. Si Dumnezeu i-a dat…si ma rog acum sa imi dea putere si siguranta sa imi duc promisiunile la capat. Dar Dumnezeu e mare.

Am vazut cu ochii mei, ochi de copii pierduti nu pentru ca nu aveau familie ci pentru ca nu erau doriti de familiile lor, am vazut oameni atat de saraci pentru ca tot ce aveau ei erau banii, am vazut oameni atat de bogati pentru ca se aveau unii pe altii, am vazut lacrimi amare in ochii oamenilor pe care ii iubesc, am vazut lacrimi false in ochii oamenilor pe care i-am exclus din viata mea.

Am trait si am vazut si cu ochii inchisi si cu ochii deschisi. Si o sa mai traiesc, de aceea imi scutur tricoul ala ponosit, imi sterg gluga de praf si merg mai departe. Poate imi lacrimeaza talpile si imi sangereaza ochii, sau poate e invers, sau poate inima mea plange cu lacrimi deloc false, le vad, le stiu, le simt, si mai ales le cunosc. Dar trebuie sa merg mai departe, pentru ca in fond, de asta am plecat de acasa, de asta am plecat de langa oamenii pe care ii iubesc, in fond, de dragul lor merg mai departe!.

Nu-i da inimii tale mai putin decat merita!

Tot primesc mesaje de sarbatori, de incurajare, de una de alta. toti imi ureaza “liniste, dragoste si sanatate”. Mai… poate ca sunt slabanoaga dar chiar asa nesanatoasa par? hmmm poate par la ce fata de somaleza am, poate ca sunt agitata si lumea isi doreste sa ma vada mai linistita….dar cu dragostea….de unde stiti voi ca nu am? ca nu ma plimb de mana cu handralaul prin ninsoare? pai nu ninge de aia 🙂 )) ca nu imi suna telef din 5 in 5 min cu control trafic? suna fratilor si ma enerveaza uneori:)) ca nu am parte de chitibusuri si maruntisuri care conteaza? ba da, am parte!!!

O carte pe care mi-o doream, ( Despre lucrurile simple a Mihaelei Radulescu)  primita pe un peron de gara exact de la un Mos Craciun pe care il iubesc,  valoreaza mult si e semn al dragostei pentru  mine, un telefon primit in miez de noapte doar ca sa vada un om ce face “sefa lui cea zapa” e pentru  mine semn al dragostei, o prietena care imi impartaseste intamplarile ce au facut ca acest Craciun sa fie cel mai frumos din viata mea e pentru  mine semn al dragostei, o prietena care imi spune ca imi citeste blogul in ziua de Craciun e semn al dragostei pentru  mine, o prietena care imi spune si se bucura ca mama ei a acceptat ca ea sa isi ia in viata un partener privat de libertate, e semn al dragostei pt mine, o mogaldeata de om de numai 3 ani care ma ia in brate si imi spune ca ma iubeste e semn al dragostei pentru  mine. un om care isi pune baza si mandria in sora lui si care imi spune ca sunt cea mai buna sora din lume e semn al dragostei pentru  mine.

Si toate sunt semne date de Dumnezeu. Dumnezeul meu ma iubeste! Si daca  nu mai am parte de toate lucrurile de care aveam parte pana luna trecuta, e pentru ca  inima mea inca nu e pregatita sa duca atat de multa dragoste. Si sa am parte de lucruri noi ar trebui sa renunt la cele vechi. Si cum oare as putea renunta>? Cum oare sa ii dau inimii mele mai putin? nu se poate!!! so, daca nu v-ati dat seama Lucik, Lyd, Radu, Monik si Chriss voi sunteti cei care m-ati facut sa ma simt iubita in ultima vreme. Voi alaturi de nepotzik si fratele meu!!! saru mana mult!!

P.S Bucurati-va de Craciun cu sufletul cald si inima impacata!.

Friend of MINE

Am dezamagit poate… am plans sigur… si am uimit aproape intotdeauna! M-am comparat cu altii, si mi-am dorit macar o clipa sa facem schimb, asa ca sa vad cine sufera mai tare si cine nu! Sa vad cine se descurca in locul meu si cine nu! Sa vad daca atunci mai sunt judecata sau nu! Dar sincer, cred ca lumea nici nu are alta treaba decat sa se joace de-a judecata.

De asta ma bucur, ca in toate lacrimile, in toate bucuriile, in toate dezamagirile si durerile cineva a ramas langa mine. CINEVA a priceput ca mi-e greu… Cineva a ramas cand altii toti plecau si spuneau ca nu mai mai recunosc… Cineva a ramas si mi-a sters lacrima fara sa intrebe de ce plang… Poate stia de ce plang, poate a crezut ca nu i se cuvine sa puna o astfel de intrebare… Cineva a inteles ca sufar fara sa stie de ce…Cineva a inteles impactul patimilor mele fara sa le stie rostul…Si mi-e drag sa stiu ca acum a gasit puterea de a nu isi mai dori niciodata sa plece de langa mine, din lumea mea, din viata mea. Si Ii multumesc din suflet lui Dumnezeu ca m-A facut sa pricep doua lucruri pe care imi doresc sa nu le mai uit vreodata: 1 indiferent unde as fi si cu cine, indiferent ce as face si ce as spune, indiferent cine ar pleca de langa mine si cine ar ramane langa mine EU sunt singura mea prietena adevarata, singura care nu vine si nu pleaca ci ramane aici in sufletul meu fie ca intelege alegerile mele fie ca nu! 2 Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-A facut sa pricep ca nu sunt singura care nu se teme de moarte ci se teme de viata, important este sa ne infrangem temerile si sa nu uitam adevaratele valori, lucrurile care fac ca viata noastra sa fie o bucurie.

MULTUMESC!.