Injur, injur foarte mult. Marinareste, birjereste, injur. Ma scap de furie fara sa dau cu pumnul in masa, scotand cateva expresii care contin de obicei cuvintele pula, pizda, ma-ta. Jignesc injurand. Si nu stiu de ce, mi se pare ca o trimitere la origini e mai putin deranjanta decat un apelativ de genul „prost, idiot, nesimtit”, etc.  Poate e doar parerea mea… Uneori ma deranjeaza ca injur. Ma strofoc si reusesc de cel mai multe ori sa nu injur in preajma copiilor. Sunt atenta la sensibilitatea lor. Sau imi e teama de intrebarile care ar putea deriva din injuratura mea?! Dar cel mai mult ma deranjeaza atitudinea de curve virgine…