• Raftul cu carti

    Marin Sorescu – Paracliserul

    De Marin Sorescu m-am indragostit, greu si tarziu, abia prin facultate, teatrul nu e chiar genul meu. Cu toate astea, „Paracliserul” mi se pare cea mai frumoasa lectie despre Credinta (dupa Alexis Zorba, desigur) si cea mai dureroasa radiografiei a vremurilor atat de religioase si totusi atat de lipsite de sfintenie, pe care le traim. Piesa de teatru  „Paracliserul” e dura, te face sa intelegi mai bine ceea ce asteapta Dumnezeu de la tine si ceea ce-i oferi tu, nu ca si credincios, ci ca membru al societatii „pupatoare de moaste”. „E o catedrala uitata. Oamenii atat s-au istovit cladind-o, incat cum i-au pus motul sagetii in varf, cum au…

  • Raftul cu carti

    Miss Peregrine – Caminul Copiilor Deosebiti

    We cling to our fairy tales until the price for believing them becomes too high… As fi vrut sa incep cu sfatul nu face prostia sa vezi filmul – e total diferit, dar ma tem ca pierd din poezia cartii, si, totusi, simt nevoia sa pun acest indicator, pentru ca aceasta prima carte a lui Riggs sparge toate etichetele de care s-au folosit cei de la marketing si este cu mult peste ideea pastrata de Burton in filmul sau! Sa spargem bariere zic. Cartea face parte din categoria young-adult. Ceea ce mi se pare o porcarie, pentru ca eu una nu am mai plans asa de la Zulehia (romanul) incoace…

  • Raftul cu carti

    Octavian Paler – Un om norocos

    Eu cred ca lucrurile nu ni se intampla „intamplator” si ca vin in    viata noastra atunci cand si cum trebuie. Asa a fost si cu aceasta   carte. Am citit-o intr-o zi si jumatate, in ciuda putinelor file, pentru ca mai citeam un pic, mai notam un pic. M-a facut sa ma gandesc la cate actiuni am facut doar din dorinta  nebuna si rebela de a le face in ciuda altora, la cate sacrificii am facut doar pentru a nu avea loc in tipare si cate decizii nu am luat doar pentru ca „asa am vrut eu”. Si, fara sa va dezvalui actiunea sau finalul cartii, nu va pot spune decat…

  • Dede

    Safe Haven

    Ma dau in vant dupa cartile lui Nicholas Sparks si ii urmaresc ecranizarile cu aceeasi dragoste si patima. Atunci cand vad filmul dupa ce am citit cartea fac exercitii notabile sa imi scot din minte tot ce stiu vis-a-vis de poveste. Si invers. Unii spun ca Sparks alege aceleasi teme in cartile sale: marea sau lacul, oricum un peisaj care iti taie respiratia si care ia nastere in jurul unei ape, moartea cuiva, a doua sansa, trecutul, viitorul si o dragoste care naste speranta in fiecare dintre cei care mor sau renasc. Mie imi place Sparks, imi place ca exista cineva care prin intermediul cartilor sau filmelor ne trage de…