• +45/20694145
  • andreea.letinca@gmail.com

Arhivă autor

Facem pariu ca te prostituezi?

PROSTITUȚÍE s. f. Act prin care o persoană consimte să întrețină, în mod obișnuit, raporturi sexuale cu un număr nedeterminat de parteneri pentru bani sau anumite avantaje. ◊ Casă de prostituție = bordel. ♦ Viață dusă de o prostituată. ♦ Fig. Înjosire, degradare. – Din fr. prostitution.

  • sursa: DEX ’09

Stai, nu-ti lua focuri! Stiu, tu cauti marea iubire si daca te-ai culcat cu vreo 10-12 in ultimii doi ani nu inseamna ca ai preacurvit, pur si simplu n-a fost sa fie… dar stii de ce n-a fost sa fie? pentru ca in loc sa cauti marea iubire aia, despre care vorbesti dar nu prea stii cum s-o conturezi, tu… ti-ai cam dat chilotii jos in functie de interese…

Sa nu-mi spui ca de ala de la distributie n-ai profitat… ai profitat chiar daca omul castiga mai putin decat tine! Cine te-a ajutat sa impachetezi mobila veche si sa o duci cu japca la maica-ta?! Cu cine ai cumparat mobila cea noua, cine ti-a adus-o acasa si ti-a urcat-o pe scari? Si cine ti-a montat-o? si mobila… Cine iti hranea orgoliul cu flori si mesaje siropoase ca asa vazuse el prin filme si voia sa te dea pe spate? In fond, il pocnise norocul cu o bunaciune care avea si cariera si nu ii pasa de diferentele financiare dintre ei… ce nu stia el saracu e ca tu erai in perioada aia in care aveai nevoie de hrana pentru orgoliu iar el era un fel de fastfood autolivrat. Ce drag iti era cand ii sclipeau ochii lu ma-ta cand il auzea vorbind de casatorie si de copii! Dar te-ai plictisit repede. Oricum, ai invatat ceva din treaba asta, ca tu NU VREI unul care sa castige mai putin decat tine, tu vrei trandafiri mov nu garoafe!

Si asa ai trecut la ingamfatul de la vanzari. Arogant pana in maduva oaselor, nu se lasa usor, iar cand ieseati in oras cu colegii de serviciu avea grija sa aleaga el locatia! Deh, omul era umblat, stia ce voia. Ti s-au rotit ochii in cap ca sfarlezele cand te ducea prin restaurante fine si citeai meniul ca pe o carte de filosofie sau cand te suna noaptea sa te pregatesti de un city break. Ce nu stiai tu este ca el stia foarte bine ce voia, iar el NU VOIA sa se complice prea tare cu o femeie. Dar si din treaba asta ai invatat ceva, te-ai invatat cu lucruri fine, plimbari exotice si ti-ai propus sa muncesti si mai mult, sa castigi si mai mult ca sa nu (mai) spuna cineva vreodata ca te-a scos in lume…

Apoi, a urmat perioada aia nasoala, cand munceai ca MIG-ul si nu aveai timp de tine. Devenisei colerica la serviciu, unde nimic nu se ridica la standardele tale perfectioniste, si, aproape depresiva acasa, cand mai descopereai cate un rid sau cate o poza pe facebook cu una care s-a maritat si a turnat si vreo doi copii. Una mai nasoala decat tine si care castiga si mai putin. Ei, dar in perioada asta ti-ai redescoperit prietenele! Ma rog, pe alea care te mai cunosteau, care iti raspundeau la telefon cand ti se nazarea tie ca ai chef de iesit pe undeva, pe alea mai puse pe distractie care stiau cluburi si patroni de club si pe care le invidiai pe furis! Ai tinut-o langa o perioada, pana cand ti-ai dat seama ca astea cam uita sa plateasca, te cam sar din cadourile primite de la clientii firmei, cadouri pe care le-ai facut tu initial, si, dupa o perioada de nopti nedormite, o schimbare radicala a nuantei parului si dupa ce l-ai cunoscut pe patronul unui club, le-ai dat la o parte.

Iti amintesti patronul de club? Misto… era doxa de mondenitati, avea bodyguarzi, masina de lux, lumea il cunostea, il asalta cu telefoane si cu bagari in seama. Iar tu nu erai ca orice siliconata blonda atarnata pana atunci la bratul lui. Nuuu, tu erai o blonda cu sanii de marime medie, absolventa de facultate si cu un job in marketing bine platit. Apropo de marketing, ai vrut sa il inveti pe om cum sta treaba cu marketingul, cu PR-ul dar lui ii era bine asa, cam reticent fraieru! Si, prea solicitat. Ii sunai telefoanele ca dracii iar el nu putea sa refuze pe nimeni, doar pe tine te tinea pe hold uneori. Pana a inceput sa te tina cam mult pe hold, ca deh, trebuia sa intelegi, apoi te-a cam trimis pe hol. De acolo ai plecat singura, oricum nu prea avea cultura generala si era cam cocalar, fraieru!

Oricum nici nu mai conta, tu nu te mai regaseai. Ai fi vrut sa pleci undeva unde nu te stie nimeni, intr-un concediu prelungit, unde sa stai la soare, sa citesti si sa descoperi ce se intampla in viata ta. S-ai plecat… dar te-ai intors mai repede decat era prevazut, nu te-ai intors cu mana goala. Te-ai intors cu un artist. Extraordinar om, iti putea spune ore intregi despre felul in care sa combini nuantele, despre pictori de care nu auzisei, iar cum recita el poezii la ceas de noapte…era fantastic. Pacat ca iti umpleau doar setea de cunoastere si nu te prea ajutau la cheltuielile casei. Ca statea la tine. La el, adica la bunica-sa nu era loc. Avea prea multe pensule si pensulite acolo… Iubitor si patimas din cale afara, cam vehement in opinii, naiv si visator, dar deh, stiai si tu ca artistul e boem… Cu asta, te-ai cam procopsit, nu face el nici cat o ceapa degerata dar macar nu esti singura… si, oricum, itistul pe care ai pus ochii e cam nehotarat…

 

Dede

Mi-e dor de tata…

tataBazaiam pe un blog si am dat de-o poza cu un batran citind la bolta casei… Mi-au dat lacrimile. Parca-l vedeam pe tata citind sub bolta, o imagine care ti se desfasura in fata ochilor imediat ce intrai pe poarta. Daca aveai rabdare si stateai bine cu nervii, mai asteptai 2 secunde pana sa o auzi pe mama si sa o vezi agitandu-se dintr-o parte in alta. „Aurica, mai lasa cartile alea, tu nu vezi ca nu gasesc canta galbena?!”. „Si ce vrei sa faci cu ea, intreba tata fara sa ridice ochii din carte, la ce-ti trebuie canta galbena?!”. „La dracu imi trebuie, la aia! Nu-mi trebuie, dar n-o gasesc!”.

Tata punea cartea pe cotiera scaunului, un scaun mare de masina pe care si-l transformase „in loc de citit”. Se ridica in bastoane si mergea cu fruntea ridicata dar cu corpul aplecat in fata, cauta cu privirea si cand dadea cu ochii de canta ii zicea mamei „Uite-o, fa muiere”, ii arata cu bastonul in directia cantii si se intorcea parca pe calcaie. „Acu, sa te vad ce faci cu ea!”

Dede

Imi place Radu F Constantinescu

 

Il citesc pe Radu de ceva vreme. Cand nu am mai putut oferi raspunsuri ochilor plansi si inimilor frante, recunosc m-am folosit de el. Cand mi se punea cate o intrebare de genul :”de ce barbatii sunt porci”, bagam repede un link de la Radu. M-am folosit de textele lui, le-am citit, le-am urmarit si mi-au placut.

Poate nu scriam textul asta daca nu ma impiedicam zilele trecute de textul unei bloggerite ultra-feminina care il blama pe Radu. Si zic, hopa!

Dede

Dezamagiri

Am fost plecata o perioada, am fost dezamagita, am plans, am iubit, am urat momente pentru care nimeni nu ne pregateste cu adevarat in viata. Mi s-a reamintit ca Dumnezeu da si Dumnezeu ia, ca viata celor dragi noua nu tine de cat de multa dragoste le purtam sau cata nevoie avem de ele, am inteles ca un copil ramane un copil toata viata lui si ca niciodata nu poti mangaia pe crestet un copil si sa ii spui „Fii barbat, de azi vei fi orfan o viata intreaga”. De ce dracu ar mai avea nevoie un om sa fie barbat cand oricum tot ce conta pentru el i-a fost luat?!

Am avut un necaz in solutionarea caruia am avut nevoie de autoritati. Solutia inca intarzie sa apara desi a trecut mai bine de o luna si singurele lucruri schimbate au fost increderea mea in oameni si ajutorul primit de la cei dragi pentru a nu ma mai trezi noaptea plangand ca sunt alergata, tunsa si batjocorita.

Ne spunem deseori ca suntem mari sau mici, puternici sau vulnerabili, incercam sa ne gasim, construim si pastram dragostea, dar rareori recunoastem cu adevarat cine suntem, ce simtit si rareori cautam felul in care vrem cu adevarat sa traim, sa construim si sa pastram acel fel, de cele mai multe ori facem compromisuri pe care nu le recunoastem si, uneori, aproape involuntar, mai facem niste adaptari.

Cam astea sunt lucrurile mari care mi-au brazdat sufletul in ultima perioada in care „nu am timp sa scriu„, „nu mai sun asa des”, „uit de diverse aniversari”, sau mai stiu eu ce chestii. Pup, vin cu detalii in curand 🙂.

Dede

Tu ai curajul sa spui P*LA ?!

citate voltaireInjur, injur foarte mult. Marinareste, birjereste, injur. Ma scap de furie fara sa dau cu pumnul in masa, scotand cateva expresii care contin de obicei cuvintele pula, pizda, ma-ta. Jignesc injurand. Si nu stiu de ce, mi se pare ca o trimitere la origini e mai putin deranjanta decat un apelativ de genul „prost, idiot, nesimtit”, etc.  Poate e doar parerea mea…

Uneori ma deranjeaza ca injur. Ma strofoc si reusesc de cel mai multe ori sa nu injur in preajma copiilor. Sunt atenta la sensibilitatea lor. Sau imi e teama de intrebarile care ar putea deriva din injuratura mea?!

Dar cel mai mult ma deranjeaza atitudinea de curve virgine pe care o au multi in jurul meu cand injur. „Aoleo, esti fata!, „Aoleo, ce urat vorbesti”, „Cum poti sa spui asa ceva?!”. Si ma blocheaza.

Dede

Tu ai da viata aici? Hai sa dam viata impreuna

masa-infasat-intro

M-am jucat cu expresia asta, pentru ca impreuna putem da viata acestui loc demn de filmele de groaza. Imi las furia deoparte si nu o sa va povestesc despre frustrarile si orgoliile politice ale unora, despre ticul fizic de a ridica din umeri al altora si despre ignoranta tuturor. Povestea e asa: nu ma las pana nu luminez sectia de pediatrie a Spitalului Judetean. Asa ca … am nevoie de voi.

interioare-saloane-17

Saloanele sectiei de pediatrie gem de mucegai, stiu voi nu-l suportati nici acasa. Si totusi aici, se trateaza copii. Chiar si cu astm care ar trebui feriti de mucegai. Saloanele sunt vopsite in ulei, in aceeasi vopsea nereabilitata de acum 30 de ani. Mesele de infasat sunt de fapt niste comode rupte, pe care nici gunoierii nu le-ar lua, care au deasupra o bucata de burete (o sa vedeti in fotografii si astept sa imi spuneti daca ati avea curaj sa puneti mana pe el, dar sa va puneti copilul nou-nascut), caditele de spalat sunt ingrozitoare, nu pot fi curatate nici cu cel mai al dracu detergent, pentru ca le-a sarit si smaltul, s-au deteriorat si vorba infirmierelor „sunt mai batrane ca noi”. Cantarele sunt de-a dreptul horror, probabil casele de antichitati de afara le-ar supralicita pentru a le folosi ca piese decorative. La noi, copiii se pun zilnic pe fierul rece si ruginit, mamele mai invart un pic de ac pentru ca „nu mai duce” si gata… stim cat cantareste bucata din noi careia i-am dat viata.

Va povesteam de mucegai, cand eram mica eram pasionata de el. Mi se parea interesant cum apare el din neant si ia forma si culoare. La spital, ia forma si culoare de jos de la temelia peretelui si il deseneaza pana in tavan unde se intalneste cu bucati rupte de var, cu „desenele” de la tevile ruginite si proiecteaza un „cer” al dracului de sumbru.

Am gasit copii ai Liceului de Arta dornici sa picteze peretii gratuit, in nuante vesele si cu desene pe care copiii nostri le adora. Am gasit oameni dornici sa ne ajute sa redeschidem si popula, si cel de-al doilea cabinet de psihoterapie pediatrica pentru copii, donand jucarii, hainute, jocuri si materiale didactice. Am gasit oameni dornici sa ne ajute sa curete peretii, sa ii trateze si sa ii varuiasca. Am gasit oameni dornici sa ne doneze perdele, sa spele geamurile si sa ajute la curatarea si reconditionarea saloanelor.

mobilier-saloane-2

Nu am gasit banuti pentru cumpararea varului si a tratamentului necesar pentru pereti si tavan. Nu am gasit 7 mese de infasat, nici macar second hand. Nu am gasit 7 cantare electronice, nici macar second hand. Nu am gasit un calculator si o imprimanta functionale care sa ajute cabinetului de psihoterapie. Nu am gasit banuti pentru revopsirea paturilor de bebelusi.

cantar-bebelusi

Afaceristii mehedinteni sunt preocupati de politica iar locul meu de munca ii incomodeaza. Oamenii cu dare de mana, nu au bani acum si oricum „se va deschide intr-un an, doi, noul bloc materno -infantil”. Nu mai continuu, doare. Cand se va deschide blocul materno infantil, acolo vor fi mutate „accesoriile” care exista acum. Singurul probabil care nu va fi mutat va fi mucegaiul. Dar bebelusii veniti pe lume cu atata dragoste vor „locui” in aceleasi paturi metalice ruginite, vor fi cantariti in aceleasi cantare macabre, si vor fi infasati pe aceleasi „mese de infasat”.

masa-infasat1

Nu stiu daca aveti copii. Eu am, de toate varstele. Si copiii mei din Poienita, impreuna cu parintii lor, care de multe ori devin si ei copiii mei, vor sa dea o mana de ajutor si sa dea viata locului unde in mod normal, se da viata. Tu vrei sa ne ajuti? Tu crezi ca stii oameni care ne-ar putea ajuta? Imparte si distribuie acest articol, poate din intamplare sau din noroc, cineva se va impiedica de el si va putea face mai mult decat facem noi. Iti multumesc.

P.S O sa reusesc!
P.S 2. Pentru detalii, mai multe imagini sau orice alte informatii doriti legate de acest proiect, sunati la 0756.098.574

Asa arata rezervele….

rezerva-1

rezerva-2

Si asa arata incubatorul…

incubator-bebelusi-2

Anexă necesar

Pentru cei care doresc să cumpere personal produsele de care avem nevoie, iată indicaţiile:

1 Monitor http://www.santimpex.ro/produse/http-www-santimpex-ro-viewfile

Aparat aerosoli (4 bucăţi) http://www.medicland.ro/omron-c28-html.html

Tensiometru clasic 3 bucăţi- LE AVEM

Cântare electronice pentru bebeluşi şi copiii de până la un an – 6 bucăţi

Mese de înfăşat cu comodă – 7 bucăţi

Perdele 14 bucăţi la dimensiunile de 2,40×3 metri.

Calculator – AVEM

Imprimantă – O AVEM DEJA

Materiale didactice

Hainute ( o – 16 ani)

Incaltaminte ( 0 – 16 ani)

Jucarii

Pentru cei care au nevoie de contract de sponsorizare, de chitante pot folosi datele asociatiei colaboratoare:

ASOCIATIA CORDELIA

RO17RNCB0179114778590001

CF:26528310

.

Dede

Ceea ce Ziua datoreaza Noptii

ce que lejour doit a lanuit

Filmul de dragoste din 2012 este unul cu totul aparte. Povestile despre razboi, aventuri sexuale incomode, casatorii mixte intre persoane de cetatenii diferite intr-o lume in care razboiul este ceva normal, nu fac decat sa se invarta in jurul celei mai frumoase povesti de dragoste neconsumate inca dintre o frantuzoaica si un musulman.

Religia, razboiul, dorinta de  a sti din care lume faci parte, visele altora pe care esti dator sa le implinesti si iubirea pe care ai jurat sa nu o traiesti sunt laitmotivele acestui film. E lung, nu va recomand sa il vedeti cu partenerul ca se va plictisi, vi-l recomand intr-o dupa amiaza calduroasa in care sa il savurati cu un ceai. Sa va mai spun ca povestea petrecuta in Algeria a fost scrisa de araboaica Yasmina Khadra si  transformata in scenariu, iar filmul a fost regizat de francezul Alexandre Arcady?!

 

Dede

Dumnezeu mai avea nevoie de un inger…

 

… si l-a luat pe-al meu….

Daca mi-ar fi placut vreun Aiurel imposibil de cumparat, ea l-ar fi „luat” pentru mine, in vremuri in care nu aveam unde sa stam, ne tineam lucrurile in depozitul magazinului unde lucram, faceam baie in baia companiei unde lucra ea si dormeam pe rand, pe niste scaune.

Eu am pocnit administratora caminului, ea a sarit de la etajul doi al caminului…

Ne cumparam hainute si le purtam cu schimbul, nici una din noi nu gatea, dar exista mac-ul.

Stia ce si cum s-o spuna, astfel ca radeam cand ma certa si plangeam cand imi spunea cat ma iubeste. Sarcastica si diplomata in acelasi timp, te facea proasta din doua cuvinte si nu isi pierdea niciodata cumpatul, a scapat vreo doi handralai de bataie intr-un bar fantomatic! Desteapta pana in maduva oaselor si ironica pana dincolo de ea.

Un copil haios, cu o pofta nebuna de ras si cu o inima incomensurabila. Azi nu-i mai arde soarele in ochi… Azi ii mai arde doar o lumanare la capatai…. si nu vreau sa fiu rea, dar trebuie sa recunosc ca Dumnezeu nu se prea pricepe la glume, ori asta a fost cea mai proasta gluma a Lui, ori avea nevoie acolo de un inger cu multe glume…

Dede

Crocodilii pland cand isi sfasie hrana; tigrii, niciodata!

Ce am eu? …o sapca, un tricou cu gluga, o mentalitate capricioasa si usor comunista, niste principii de viata dure si usor invechite. Amintiri cu locuri si oameni pe care poate ii voi scuipa vreodata in fata, cu oameni pe care i-am ridicat la rangul de eroi si cu oameni pe care cu siguranta nimeni nu ii va inlocui in sufletul si viata mea. Am o pasiune nebuna pentru poetii crestini, poetii inchisi in perioada comunista, o pasiune nebuna pentru misterul castelului Iuliei Hasdeu si ma declar fan no 1 al documentarelor legate de Lilith, prima femeie a lumii.

Am fost si am ras cu inima plina de bucurie, de emotiile pe care mi le da si azi in 2008, un sat din Romania unde inca nu exista curent electric, dar unde Podul lui Dumnezeu, ramane cea mai frumoasa minune a Creatorului, pentru oamenii care nu stiu carte dar dau nastere la generatii de oameni cu coloane vertebrale.

Am trait saptamani in chin si suferinta, rugandu-L pe Dumnezeu de la capataiul unui bolnav, sa ii mai dea zile. Si Dumnezeu i-a dat…si ma rog acum sa imi dea putere si siguranta sa imi duc promisiunile la capat. Dar Dumnezeu e mare.

Am vazut cu ochii mei, ochi de copii pierduti nu pentru ca nu aveau familie ci pentru ca nu erau doriti de familiile lor, am vazut oameni atat de saraci pentru ca tot ce aveau ei erau banii, am vazut oameni atat de bogati pentru ca se aveau unii pe altii, am vazut lacrimi amare in ochii oamenilor pe care ii iubesc, am vazut lacrimi false in ochii oamenilor pe care i-am exclus din viata mea.

Am trait si am vazut si cu ochii inchisi si cu ochii deschisi. Si o sa mai traiesc, de aceea imi scutur tricoul ala ponosit, imi sterg gluga de praf si merg mai departe. Poate imi lacrimeaza talpile si imi sangereaza ochii, sau poate e invers, sau poate inima mea plange cu lacrimi deloc false, le vad, le stiu, le simt, si mai ales le cunosc. Dar trebuie sa merg mai departe, pentru ca in fond, de asta am plecat de acasa, de asta am plecat de langa oamenii pe care ii iubesc, in fond, de dragul lor merg mai departe!.

Dede

Uraste-ma si va ramane doar un pas pana la iubire…

 

Imi iau fata in palme si incerc sa plang. Ma uit in ochii tai si imi vad fiecare greseala, imi vad fiecare pas judecat gresit. Stii ca te-am iubit? Stii ca n-am mintit , cu nimic, absolut nicio secunda? Stii pe dracu! Stii sa imi judeci fiecare fapta, fiecare vorba, stii sa ma certi pentru bratele care m-au strans cand faceai pe nebunul, stii sa urli pentru palmele care imi stergeau lacrimile de dorul tau cand imi spuneai ca sunt copil si ca eu am vrut asa! Habar nu ai tu ce am vrut eu! Habar nu ai tu cum ti-am daruit fiecare parte din mine, fiecare gura de aer pe care am respirat-o, fiecare lacrima si fiecare suras, habar nu ai tu cate nopti cu vise cu tot, cu luna cu tot, cu cer cu tot, ti le-am daruit inainte sa crezi ca le-ai putea avea. Si tu ma judeci ca pe o jucarie de care inca nu te-ai plictisit sa te joci dar pe care te-ai plictisit sa o iubesti…

Imi spui ca nu suntem fericiti din cauza mea… spune dracu ca nu esti fericit din cauza orgoliului tau idiot care pe zi ce trece se alimenteaza nejustificat, spune ca nu esti fericit din teama ca intr-o zi ar trebui sa platesti pentru toate lacrimile curse din vina ta, pentru toate lacrimile pe care eu le-am plans…

Dede