despre Rusia, Ucraina si jocurile politice mondiale
Dupa nebunia COVID oamenii pareau sa se aseze ca dupa o criza puternica ce ii luase pe nepregatite si care nu putea fi explicata clar. Cine avea dreptate, care erau cu adevarat masurile importante, ce a trezit in noi lockdownul si mai ales, cat la suta din umanitate a murit. Nici nu s-au linistit bine apele ca o noua situatie avea sa loveasca in omenire: Rusia ataca si invada Ucraina. Dar pana la atacul initial, Maretul Putin a asezat lucrurile usor, testand parca situatia.
2014 – Primul test: anexarea Crimeei
In 2014, Rusia anexează Crimeea aproape fara o opozitie reala. Miscarea lui Putin parea desprinsa din manualele URSS: o combinatie de propaganda, apel la etnicii rusi dar si demonstratie de forta. Putin parea o mama care isi cerea dreptul de a-si strange puii la piept dupa ce “oamenii rai si nerecunoscatori”, fosti prieteni ai Rusiei, ii necajisera. Si, toata operatiunea a fost facuta la vedere, cu un fel de justificare empatica. Europa si NATO au privit mai degraba pasiv, ca si cum ar fi asistat la un exercitiu de imagine. Pentru Putin, insa, a fost o mare reusita: si- a asigurat baza navala, a provocat dezbinare politica în Ucraina si, mai ales, a testat reactia Occidentului. Nu toti am privit aceasta actiune pasiv, in unii dintre noi a creat reactii si a trezit amintiri: comunismul romanesc avea inradacinate ideile urssiste si, cata vreme evreii, tiganii, intelectualii si oamenii nevinovati ucisi de comunisti nu isi gasesc dreptatea, iar istoria ii ascunde sub pres, nu poti privi pasiv un astfel de lider. Dar Putin trebuie privit si analizat, studiat in carti de istorie si in cele de tactici de razboi, pentru ca este un lider extremist puternic si calculat. Poate unul dintre cei mai puternici si mai periculosi dintre liderii lumii actuale.
2022 – De la “criza” la razboi total
Opt ani mai tarziu, Rusia ataca Ucraina sub pretextul apararii separatistilor. Aceeasi closca protectoare gata sa sara si in foc pentru puii ei. Reactia agentiilor de presa de renume a fost fantastica: Ucraina era atacata si invadata iar ei descriau evenimentele ca fiind o “criza” Ruso-Ucraineana. Bajbaiau din cauza socului sau liderii mondiali nu stiau inca ce atitudine sa adopte?!
Gravitatea situatiei si pasivitatea liderilor mondiali l-au transformat rapid pe Putin intr-un invadator nemilos iar pe Ucraina intr-o victima a unei mici neintelegeri, o pasare ranita intr-o aripa dar care, cu voia Domnului, isi va reveni pana in toamna cand trebuie sa plece in tarile calde.
Zarurile fusesera aruncate. In timp ce liderii mondiali isi frecau mainile, nu pentru a solutiona problema, pentru a isi alege cu tact o tabara, oamenii mureau. Copii, batrani, femei, barbati ucrainieni care se trezeau dimineata cu grijile cotidiene si in cateva minute sfarseau sub asediul razboiului. Soldati ai ambelor tabere mureau. Putin nu aruncase zarurile degeaba– voia fie refacerea „Marii Rusii”, fie secatuirea economica si destabilizarea politica a Europei, daca ii va reusi sau nu refacerea “Marii Rusii” ramane de vazut, dar destabilizarea Europei i-a reusit pe masura!
Dojana Europei
In timp ce oamenii mureau iar tragedia prindea contur, Europa a raspuns nebuniei lui Putin cu sanctiuni economice si cu rasism. Majoritatea tarilor europene au inchis serviciile oferite de Rusia si a inceput o furtuna de ura gratuita catre toti rusii, de parca opozantii rusi ucisi in inchisori in mod misterios ar fi fost la fel de vinovati ca si Putin. In timp ce toti ne asteptam la o reactie dura, ferma, o modalitate de a stopa atacurile, Europa a parut slaba si nehotarata in ceea ce il priveste pe Putin. De parca cineva ii dadea peste mana unui copil care voia sa fure o gogoasa calda din castron!
In ceea ce priveste Ucraina, in afara de sanctiunile economice vis a vis de Putin, Europa a ajutat ucrainienii sa exporte la greu, in special produse de baza. Stai putin, ai o tara in razboi si totusi ea e in stare sa exporte alimente?! Aici imi da cu virgula. Sprijinita financiar si militar de Sua si alte state, Ucraina pare sa isi intareasca defensiva in doar cateva luni. Insa… plaja media o transforma din pasarea ranita intr-un simbol aproape sacru. In timp ce in realitate oamenii mureau, liderii politici jucau un sah de carton si transformau totul intr-o sursa demna de retelele de socializare. Si, intreaga lume a inceput sa se destrame. De o parte aveai o Ucraina invadata si atacata de lacomie, aveai oameni nevinovati ucisi la ordinea zilei, pe de alta parte aveai un lider tacut care incepuse un fel de “epurare umana” atat pe ascuns, in teritoriul Rusiei cat si la vedere, in Ucraina. Aveai de o parte cetateni empatici care isi luau din putinul lor pentru a ajuta victimele unui razboi care nu era al lor. Si, mai aveai niste lideri zgomotosi care se bateai in declaratii, fara a face altceva decat zgomot. Iar cei doi lideri implicati direct in aceasta nebunie aveau o atitudine stranie, cumva paralela cu realitatea. Sau macar a lui Zelensky este ciudata.
Cei doi grei
Putin a avut si are o reactie previzibila. Repet, e unul dintre cei mai periculosi lideri ai lumii actuale, a dat foc si a facut un pas in spate, in tacere, pentru a privi rezultatele. Nu cred ca se astepta nimeni sa iasa in fata cu capul plecat si sa isi ceara scuze, sau sa sufle in corn si sa opreasca asalturile. De la Volodymyr Zelensky aveam asteptari insa. Voiam savad un leu in cusca, turbat, care pe de o parte isi apara tara cu dintii, incearca sa isi mobilizeze soldatii si sa isi protejeze cetatenii, iar pe de alta parte sa bata obrazul Marilor Puteri, si sa ii intrebe: „asta e ce promiteti”? Nato, UE sunt si ele gestionate tot de propaganda?! In schimb, am descoperit un Zelensky umil, imbracat mereu in acelasi tricou de parca era reducere la H&M la tricourile army, zambind in imaginile in care se posta alaturi de diversi lideri mondiali, incasand banii americanilor si promitand ca va lupta pana la ultima suflare. Probabil a ucrainienilor, nu a lui. Sincer, cred ca Putin fuma intr-un fotoliu si radea de atitudinea lui Zelensky. Fara a parea fan Putin, trebuie sa recunosc ca nu si-a ales un adversar pe marimea lui.
Intre Empatie si Dezamagire
Imi amintesc prima sedinta cu parintii la care a participat Natalya. Natalya este mama Veronicai, au venit din Ucraina ca deportati de razboi. Pentru ca fiica ei fusese recent acceptata la clasa, nu au avut timp sa gaseasca translator pentru sedinta. A stat la masa noastra si comunicam cu Google translate. Natalya, o femeie simpla, semana cu mama in anii 80, imbracata modest si cu o atitudine umila. Nu stiam detalii, iar ea parea rusinoasa dar cum a nimerit la masa cu doua romance, am inceput sa conversam. Mi-a spus ca a venit cu mama si cele trei fiice. Si am intrebat de sot, a ramas acolo? Si mi-a raspuns: „NU. A MURIT in Ucraina”. Mi s-a taiar filmul si am inceput sa plang. Imi era rusine de atitudinea mea. In scoala fetelor mai venisera ucrainience, imbracate scump, cu masini luxoase, unele insotite de soti si de frati, altele incercau sa isi aduca sotii, etc. Dar la situatia asta nu ma asteptam… De la inceputul razboiului Danemarca a avut o implicare socio-economica, similara altor tari. Am donat si noi ca si alte familii, de la haine, mobila, pana la bani si dictionare. Danezii au scos din magazine produse de baza si le-au inlocuit cu cele produse in Ucraina, chiar daca pretul sau calitatea erau diferite. Ne-am conformat cu empatie. Ce vina au bietii oameni ca exista invadatori si o lume civilizata cu legi scrise pe caiet care pot fi incalcate usor…
Zelensky insa, m-a lovit in stomac. In toata nebunia asta cand intreaga lume se adapta la situatia tarii lui, cand pana si cei mai neafectati oameni din lume, punau un umar sa ii sprijine cetatenii, el face un gest care mi-a ucis un mentor: Annie Leibovitz. In vara lui 2022, dupa ce Ucraina primise ajutor militar si financiar din SUA si isi intarise apararea ba chiar recuperase cateva teritorii, Volodymyr Zelensky si prima doamna Olena Zelenska participa la o sedinta foto pentru Vogue, realizata de nimeni alta decat Annie Leibovitz. Aveau ei puterea sa puna razboiul pe pauza? Se sfarsise cosmarul si sarbatoreau? Avea Annie Leibovitz nevoie de un astfel de proiect? Vogue, voia neconceputul, drama prin ochii unei femei, dar Annie? Veronika, eleva in clasa a treia, proaspat venita intr-o tara nordica a carei limba nu o cunostea, inconjurata uneori de copii cu care impartea nationalitatea si cosmarul, si care nu a putut sa ii faca tatalui ei un mormant in Ucraina, avea ea nevoie de povestea asta din Vogue?!
Acest episod a fost pentru mine o palma peste obrazul tuturor celor care empatizau cu Ucraina si mai ales a celor care fugisera in lupta pentru supravietuire dar, isi lasasera acolo, sub daramaturi si in zgomot de bombe: sufletul. Nu pentru ca nu le mai trebuia ci pentru ca sperau la o reintoarcere acasa, in liniste si cu ajutorul lui, la o renastere. Jocul de imagine al liderilor politici de pana acum luase si calea umanitatii, devenise mai puternic decat realitatea frontului, pozele graiau mai mult si mai tare decat vocile victimelor de razboi.
Cine-i vinovat? Cine-i „castigat”?
Privind azi, la tot ce se intampla, razboiul pare mai mult decat o confruntare militara: e un afront adus umanitatii, e un test al rezistentei, este un joc geopolitic in care liderii nu par sa faca altceva decat sa isi cumpere imagine, este drama unor oameni simpli, obisnuiti care pana mai ieri aveau aceleasi griji ca noi toti si care acum lupta pentru supravietuire. Desi armele nu sunt in mainile lor. Analizand situatia, exista o intrebare care nu isi gaseste raspuns: a facut Occidentul tot ce i-a stat in putere pentru a opri tragedia unui popor sacrificat, sau a profitat de ea si a transformat-o intr-o miscare de PR?!