Am avut nevoie de cateva zile ca sa imi scot nodul din gat si sa scriu despre ea, despre profa de franca. S-ar putea sa fiu inconsecventa sau emotiva, ma scuzati, am si eu slabiciunile mele.
La finalul clasei a patra m-am inscris la examenul pentru “clasa speciala” de franceza. Nu ma ducea pe mine capul la alegeri destepte, stiam franceza bine si stiam ca daca iau examenul imi implineste Ceauseasca orice dorinta. Si cat s-a straduit ea, saraca, sa stranga bani si sa imi ia bicicleta roz! Dar eu, netrebnica, aveam alta dorinta: sa-mi tund pletele de Rapunzel si sa scap de trezitul de dimineata ca sa imi descurc parul. Dar… sa revenim. Cum era singura “clasa speciala”, adica invatai intensiv o (singura) limba straina, hop si eu la examen.
“Pe vremea mea” maica, nu aveai prea multe optiuni si sa inveti franceza era mai fashion decat sa inveti limba rusa. Am luat examenul, am intrat la clasa de limba franceza intensiv, s-au format doua clase, una dintre ele avea o profesoara despre care tot auzisem ca e tare draguta si blanda. Stiam ca cealalta profesoara e “mai a dracu” si da mult de scris. Am nimerit la “aia a dracu”, sau cel putin asa credeam eu. Pana cand, a aparut ea: inalta, subtire, cu un par roscat-morcoviu, nici ondulat, nici pretentios aranjat, insa tunsa scurt. Avea ceea ce azi se numeste bob scurt, o coafura nu foarte intalnita la femeile din vremea mea, ba chiar considerata indrazneata. Si, gata! M-a cucerit! Inalta, slaba, cu parul scurt si iubitoare de franceza, ce sa-ti mai doresti!
Si ea, draga de ea, nu ne-a luat cu blandete. Ci, s-a afisat in fata noastra cu o eleganta aparte, frantuzita, ne-a vorbit calm dar ne-a pus la respect, si, chiar daca ne invatase pe fiecare in parte si ne stia putintele si neputinele, ne antrena mereu ca sa ne depasim limitele. Atunci am inteles diferenta dintre dascalii care te tin in brate ca pe un ou si cei care te dascalesc prin modelul pe care ti-l prezinta, ambele categorii sunt o victorie pentru educatie. Si profa de franca ne-a educat, ne-a frantuzit si ne-a deschis ochii catre o lume despre care habar nu aveam. Vorbea cu voce blanda, de povestitor innascut, despre Franta si despre Valea Loirei privind pe fereastra, de parca dincolo de giurgiuvele, doar daca intindeai mana, ai fi putut sa simti aerul Frantei si sa vezi toate minunatiile pe care le-a vazut ea. A venit intr-o zi cu un dublucasetofon, mare, negru si batran si ne-a pus Edith Piaf. Doua ore la rand, o caseta de 10-12 piese, data de la inceput, ruland banda cu creionul sau oprind casetofonul de cate ori era o expresie pe care n-ai fi invatat-o din manual. Preferata ei insa, era Patricia Kaas, ne punea melodiile in franceza, le facea cu ochiul baietilor cand era vreun vers in care se vorbea despre “cei care pacalesc dragostea” si se uita la noi, fetele, cu ochii mari la versurile in care se descria suferinta din dragoste, spunandu-ne parca “deschideti bine ochii cand vine vorba de dragoste”!
Trecuse moda “batistuta-unghii scurte”, dar ea ne atragea mereu atentia ca tinuta, postura, atitudinea sunt la fel de importante ca si inteligenta. Si ne spunea sa nu ne pierdem in nimicuri… ce mici eram noi ca sa intelegem toate astea!
A fost o prezenta aparte, impunatoare dar blanda, nu ne-a mangaiat pe frunte si nici nu ne-a vorbit cu dulcegarii, dar ne-a facut sa ne simtim importanti, sa simtim ca noi putem orice daca muncim mai mult, si, mai ales, ne-a invatat sa visam… la Franta, la Valea Loirei, la eleganta si la cat de mare e lumea!
Ati plecat la stele… si ati lasat in sufletul nostru, nu doar baza unei educatii ci si multe amintiri. Mi-ar fi placut sa va povestesc cum am cunoscut-o pe fina dumneavoastra de la Craiova tocmai la un festival de muzica din Herculane. Cum am exclamat cand i-am auzit cel de-al doilea prenume: Naziana. Si cum nu am crezut-o ca va e ruda pana nu am verificat-o pe Facebook. Sau cum m-am bucurat si am asteptat sa ascult emisiunea la care ati fost invitata de fosta mea colega, Alexandra Dediu, desi sunt prea lepra pentru a ma lasa pasionata de drumetii. Sau cum mi-a ajutat limba franceza in Danemarca pentru a vorbi cu colegii africani… Va multumesc, doamna profesoara! Va multumesc, mi-ati oferit mai mult decat va imaginati!
Lumina lina, Naziana Mosanu!
Pun aici pentru pasionatii de drumetii sau pentru cei care vor sa ii mai auda vocea doamnei Naziana Mosanu, “profa de franca” , emisiunea Alexandrei Dediu in cadrul careia a fost invitata.