Paul Goma despre Umanitate ca „eroare ideologica”

S-a implinit un an de la plecarea la stele a lui Paul Goma (25 martie 2020), un „cvasinecunoscut in Romania” asa cum se autointitula in mini-interviuri. Despre Paul Goma, un alt reprezentant al literaturii romane aflate in exil, ar fi multe de spus. A incercat el insusi in „autofilmari” sa se prezinte romanilor nu doar ca un intelectual aflat in exil, ci si ca istoric, scriitor si mai presus de toate, OM.

Pentru ca uneori, faptele si actiunile noastre ne descriu cel mai bine, astazi am sa il comemorez pe Goma, prezentand una dintre amintirile sale „frumoase” din perioada detentiei la Jilava. Daca poate avea, un detinut politic aflat in mana tortionarilor, amintiri frumoase din perioada detentiei… Dar cred ca asta este maretia lui Goma, ca a vazut in toate si in tot o urma de bunatate, de lumina. Asta l-a tinut in viata in perioada detentiei si asta l-a calauzit dupa eliberare cand spunea ca inca se teme pentru el: puterea de a cauta si a vedea binele ca pe o minune fie a naturii, fie a personalitatii umane. Amintirea fericita deste despre medicul Paraschiv de la Jilava. Si acest episod capata si o mai mare conotatie cand vine vorba despre detinutii politici, cu cat Goma prezinta un caz fericit, cu un om care a ramas uman, desi umanitatea ii va deveni „eroare ideologica”, in timp ce, in acelasi context politic, un alt scriitor prezinta decadearea umana a detinutilor care nu numai ca se dezumanizeaza sub agresiunile suferite, dar devin din victime calai, fac aici referire la „Fenomenul Pitesti” al lui Virgil Ierunca.

„Medic in acea vreme era Paraschiv (…) cel care s-a transformat subit din medic-maior al MAI in detinut, coleg cu cei pe care ii ingrijise. Exact, sapte ani a primit pentru favorizare – povestea cu scrisoarea pe care ar fi incercat sa i-o duca sotiei unui detinut era, de buna seama, opera politicului inchisorii: Paraschiv se incapatana sa ii considere pe detinutii politici, oameni, deci care, uneori, pot sa se imbolnaveasca, iar el ca medic, stia ca datoria lui de medic e sa-i ingrijeasca pe bolnavi. Aceasta eroare ideologica l-a trecut de cealalta parte a baricadei. (…) In momentul in care mi-a venit si mie randul la consult, am primit ce au primit si ceilalti: trei polivitamine si o sticluta de sirop de tuse. Nicio legatura cu tusea, siropul continea zahar si noi eram de atata vreme lipsiti de dulce. Deci, doctorul Paraschiv imi da si mie o sticluta de sirop de tuse – desi nu tuseam. Numai ca, dandu-mi el acea sticluta, a comis o dubla si grava infractiune: in primul rand ca mi-a dat siropul de tuse… impreuna cu flaconul – care, in mana unui detinut, dedenea corp delict: puteam sa-l folosesc drept tablita de scris! Dar cea mai mare greseala a comis-o doctorul uitand sa dezlipeasca eticheta! Iar o eticheta, deci e o bucata de hartie scrisa, tiparita, …, constituie un formidabil corp delict, o zdrobitoare proba de lipsa de vigilenta revolutionara…pentru ca o eticheta oarecare ajunsa in mana dusmanului, poate sa se transforme intr-o teribila arma contrarevolutionara! … – Cum prin ce? Prin… prin citire, prin luarea la cunostinta, prin, cum se zice mai nou: lecturarea textului..” Paul Goma – Gherla