• +45/20694145
  • andreea.letinca@gmail.com

Arhivă etichetă Featured

Mi-e dor de tata…

tataBazaiam pe un blog si am dat de-o poza cu un batran citind la bolta casei… Mi-au dat lacrimile. Parca-l vedeam pe tata citind sub bolta, o imagine care ti se desfasura in fata ochilor imediat ce intrai pe poarta. Daca aveai rabdare si stateai bine cu nervii, mai asteptai 2 secunde pana sa o auzi pe mama si sa o vezi agitandu-se dintr-o parte in alta. „Aurica, mai lasa cartile alea, tu nu vezi ca nu gasesc canta galbena?!”. „Si ce vrei sa faci cu ea, intreba tata fara sa ridice ochii din carte, la ce-ti trebuie canta galbena?!”. „La dracu imi trebuie, la aia! Nu-mi trebuie, dar n-o gasesc!”.

Tata punea cartea pe cotiera scaunului, un scaun mare de masina pe care si-l transformase „in loc de citit”. Se ridica in bastoane si mergea cu fruntea ridicata dar cu corpul aplecat in fata, cauta cu privirea si cand dadea cu ochii de canta ii zicea mamei „Uite-o, fa muiere”, ii arata cu bastonul in directia cantii si se intorcea parca pe calcaie. „Acu, sa te vad ce faci cu ea!”

Tu ai da viata aici? Hai sa dam viata impreuna

masa-infasat-intro

M-am jucat cu expresia asta, pentru ca impreuna putem da viata acestui loc demn de filmele de groaza. Imi las furia deoparte si nu o sa va povestesc despre frustrarile si orgoliile politice ale unora, despre ticul fizic de a ridica din umeri al altora si despre ignoranta tuturor. Povestea e asa: nu ma las pana nu luminez sectia de pediatrie a Spitalului Judetean. Asa ca … am nevoie de voi.

interioare-saloane-17

Saloanele sectiei de pediatrie gem de mucegai, stiu voi nu-l suportati nici acasa. Si totusi aici, se trateaza copii. Chiar si cu astm care ar trebui feriti de mucegai. Saloanele sunt vopsite in ulei, in aceeasi vopsea nereabilitata de acum 30 de ani. Mesele de infasat sunt de fapt niste comode rupte, pe care nici gunoierii nu le-ar lua, care au deasupra o bucata de burete (o sa vedeti in fotografii si astept sa imi spuneti daca ati avea curaj sa puneti mana pe el, dar sa va puneti copilul nou-nascut), caditele de spalat sunt ingrozitoare, nu pot fi curatate nici cu cel mai al dracu detergent, pentru ca le-a sarit si smaltul, s-au deteriorat si vorba infirmierelor „sunt mai batrane ca noi”. Cantarele sunt de-a dreptul horror, probabil casele de antichitati de afara le-ar supralicita pentru a le folosi ca piese decorative. La noi, copiii se pun zilnic pe fierul rece si ruginit, mamele mai invart un pic de ac pentru ca „nu mai duce” si gata… stim cat cantareste bucata din noi careia i-am dat viata.

Va povesteam de mucegai, cand eram mica eram pasionata de el. Mi se parea interesant cum apare el din neant si ia forma si culoare. La spital, ia forma si culoare de jos de la temelia peretelui si il deseneaza pana in tavan unde se intalneste cu bucati rupte de var, cu „desenele” de la tevile ruginite si proiecteaza un „cer” al dracului de sumbru.

Am gasit copii ai Liceului de Arta dornici sa picteze peretii gratuit, in nuante vesele si cu desene pe care copiii nostri le adora. Am gasit oameni dornici sa ne ajute sa redeschidem si popula, si cel de-al doilea cabinet de psihoterapie pediatrica pentru copii, donand jucarii, hainute, jocuri si materiale didactice. Am gasit oameni dornici sa ne ajute sa curete peretii, sa ii trateze si sa ii varuiasca. Am gasit oameni dornici sa ne doneze perdele, sa spele geamurile si sa ajute la curatarea si reconditionarea saloanelor.

mobilier-saloane-2

Nu am gasit banuti pentru cumpararea varului si a tratamentului necesar pentru pereti si tavan. Nu am gasit 7 mese de infasat, nici macar second hand. Nu am gasit 7 cantare electronice, nici macar second hand. Nu am gasit un calculator si o imprimanta functionale care sa ajute cabinetului de psihoterapie. Nu am gasit banuti pentru revopsirea paturilor de bebelusi.

cantar-bebelusi

Afaceristii mehedinteni sunt preocupati de politica iar locul meu de munca ii incomodeaza. Oamenii cu dare de mana, nu au bani acum si oricum „se va deschide intr-un an, doi, noul bloc materno -infantil”. Nu mai continuu, doare. Cand se va deschide blocul materno infantil, acolo vor fi mutate „accesoriile” care exista acum. Singurul probabil care nu va fi mutat va fi mucegaiul. Dar bebelusii veniti pe lume cu atata dragoste vor „locui” in aceleasi paturi metalice ruginite, vor fi cantariti in aceleasi cantare macabre, si vor fi infasati pe aceleasi „mese de infasat”.

masa-infasat1

Nu stiu daca aveti copii. Eu am, de toate varstele. Si copiii mei din Poienita, impreuna cu parintii lor, care de multe ori devin si ei copiii mei, vor sa dea o mana de ajutor si sa dea viata locului unde in mod normal, se da viata. Tu vrei sa ne ajuti? Tu crezi ca stii oameni care ne-ar putea ajuta? Imparte si distribuie acest articol, poate din intamplare sau din noroc, cineva se va impiedica de el si va putea face mai mult decat facem noi. Iti multumesc.

P.S O sa reusesc!
P.S 2. Pentru detalii, mai multe imagini sau orice alte informatii doriti legate de acest proiect, sunati la 0756.098.574

Asa arata rezervele….

rezerva-1

rezerva-2

Si asa arata incubatorul…

incubator-bebelusi-2

Anexă necesar

Pentru cei care doresc să cumpere personal produsele de care avem nevoie, iată indicaţiile:

1 Monitor http://www.santimpex.ro/produse/http-www-santimpex-ro-viewfile

Aparat aerosoli (4 bucăţi) http://www.medicland.ro/omron-c28-html.html

Tensiometru clasic 3 bucăţi- LE AVEM

Cântare electronice pentru bebeluşi şi copiii de până la un an – 6 bucăţi

Mese de înfăşat cu comodă – 7 bucăţi

Perdele 14 bucăţi la dimensiunile de 2,40×3 metri.

Calculator – AVEM

Imprimantă – O AVEM DEJA

Materiale didactice

Hainute ( o – 16 ani)

Incaltaminte ( 0 – 16 ani)

Jucarii

Pentru cei care au nevoie de contract de sponsorizare, de chitante pot folosi datele asociatiei colaboratoare:

ASOCIATIA CORDELIA

RO17RNCB0179114778590001

CF:26528310

.

Dumnezeu mai avea nevoie de un inger…

 

… si l-a luat pe-al meu….

Daca mi-ar fi placut vreun Aiurel imposibil de cumparat, ea l-ar fi „luat” pentru mine, in vremuri in care nu aveam unde sa stam, ne tineam lucrurile in depozitul magazinului unde lucram, faceam baie in baia companiei unde lucra ea si dormeam pe rand, pe niste scaune.

Eu am pocnit administratora caminului, ea a sarit de la etajul doi al caminului…

Ne cumparam hainute si le purtam cu schimbul, nici una din noi nu gatea, dar exista mac-ul.

Stia ce si cum s-o spuna, astfel ca radeam cand ma certa si plangeam cand imi spunea cat ma iubeste. Sarcastica si diplomata in acelasi timp, te facea proasta din doua cuvinte si nu isi pierdea niciodata cumpatul, a scapat vreo doi handralai de bataie intr-un bar fantomatic! Desteapta pana in maduva oaselor si ironica pana dincolo de ea.

Un copil haios, cu o pofta nebuna de ras si cu o inima incomensurabila. Azi nu-i mai arde soarele in ochi… Azi ii mai arde doar o lumanare la capatai…. si nu vreau sa fiu rea, dar trebuie sa recunosc ca Dumnezeu nu se prea pricepe la glume, ori asta a fost cea mai proasta gluma a Lui, ori avea nevoie acolo de un inger cu multe glume…