• +45/20694145
  • andreea.letinca@gmail.com

Arhivă etichetă dede blog

Crocodilii pland cand isi sfasie hrana; tigrii, niciodata!

Ce am eu? …o sapca, un tricou cu gluga, o mentalitate capricioasa si usor comunista, niste principii de viata dure si usor invechite. Amintiri cu locuri si oameni pe care poate ii voi scuipa vreodata in fata, cu oameni pe care i-am ridicat la rangul de eroi si cu oameni pe care cu siguranta nimeni nu ii va inlocui in sufletul si viata mea. Am o pasiune nebuna pentru poetii crestini, poetii inchisi in perioada comunista, o pasiune nebuna pentru misterul castelului Iuliei Hasdeu si ma declar fan no 1 al documentarelor legate de Lilith, prima femeie a lumii.

Am fost si am ras cu inima plina de bucurie, de emotiile pe care mi le da si azi in 2008, un sat din Romania unde inca nu exista curent electric, dar unde Podul lui Dumnezeu, ramane cea mai frumoasa minune a Creatorului, pentru oamenii care nu stiu carte dar dau nastere la generatii de oameni cu coloane vertebrale.

Am trait saptamani in chin si suferinta, rugandu-L pe Dumnezeu de la capataiul unui bolnav, sa ii mai dea zile. Si Dumnezeu i-a dat…si ma rog acum sa imi dea putere si siguranta sa imi duc promisiunile la capat. Dar Dumnezeu e mare.

Am vazut cu ochii mei, ochi de copii pierduti nu pentru ca nu aveau familie ci pentru ca nu erau doriti de familiile lor, am vazut oameni atat de saraci pentru ca tot ce aveau ei erau banii, am vazut oameni atat de bogati pentru ca se aveau unii pe altii, am vazut lacrimi amare in ochii oamenilor pe care ii iubesc, am vazut lacrimi false in ochii oamenilor pe care i-am exclus din viata mea.

Am trait si am vazut si cu ochii inchisi si cu ochii deschisi. Si o sa mai traiesc, de aceea imi scutur tricoul ala ponosit, imi sterg gluga de praf si merg mai departe. Poate imi lacrimeaza talpile si imi sangereaza ochii, sau poate e invers, sau poate inima mea plange cu lacrimi deloc false, le vad, le stiu, le simt, si mai ales le cunosc. Dar trebuie sa merg mai departe, pentru ca in fond, de asta am plecat de acasa, de asta am plecat de langa oamenii pe care ii iubesc, in fond, de dragul lor merg mai departe!.

Uraste-ma si va ramane doar un pas pana la iubire…

 

Imi iau fata in palme si incerc sa plang. Ma uit in ochii tai si imi vad fiecare greseala, imi vad fiecare pas judecat gresit. Stii ca te-am iubit? Stii ca n-am mintit , cu nimic, absolut nicio secunda? Stii pe dracu! Stii sa imi judeci fiecare fapta, fiecare vorba, stii sa ma certi pentru bratele care m-au strans cand faceai pe nebunul, stii sa urli pentru palmele care imi stergeau lacrimile de dorul tau cand imi spuneai ca sunt copil si ca eu am vrut asa! Habar nu ai tu ce am vrut eu! Habar nu ai tu cum ti-am daruit fiecare parte din mine, fiecare gura de aer pe care am respirat-o, fiecare lacrima si fiecare suras, habar nu ai tu cate nopti cu vise cu tot, cu luna cu tot, cu cer cu tot, ti le-am daruit inainte sa crezi ca le-ai putea avea. Si tu ma judeci ca pe o jucarie de care inca nu te-ai plictisit sa te joci dar pe care te-ai plictisit sa o iubesti…

Imi spui ca nu suntem fericiti din cauza mea… spune dracu ca nu esti fericit din cauza orgoliului tau idiot care pe zi ce trece se alimenteaza nejustificat, spune ca nu esti fericit din teama ca intr-o zi ar trebui sa platesti pentru toate lacrimile curse din vina ta, pentru toate lacrimile pe care eu le-am plans…

Nu-i da inimii tale mai putin decat merita!

Tot primesc mesaje de sarbatori, de incurajare, de una de alta. toti imi ureaza “liniste, dragoste si sanatate”. Mai… poate ca sunt slabanoaga dar chiar asa nesanatoasa par? hmmm poate par la ce fata de somaleza am, poate ca sunt agitata si lumea isi doreste sa ma vada mai linistita….dar cu dragostea….de unde stiti voi ca nu am? ca nu ma plimb de mana cu handralaul prin ninsoare? pai nu ninge de aia 🙂 )) ca nu imi suna telef din 5 in 5 min cu control trafic? suna fratilor si ma enerveaza uneori:)) ca nu am parte de chitibusuri si maruntisuri care conteaza? ba da, am parte!!!

O carte pe care mi-o doream, ( Despre lucrurile simple a Mihaelei Radulescu)  primita pe un peron de gara exact de la un Mos Craciun pe care il iubesc,  valoreaza mult si e semn al dragostei pentru  mine, un telefon primit in miez de noapte doar ca sa vada un om ce face “sefa lui cea zapa” e pentru  mine semn al dragostei, o prietena care imi impartaseste intamplarile ce au facut ca acest Craciun sa fie cel mai frumos din viata mea e pentru  mine semn al dragostei, o prietena care imi spune ca imi citeste blogul in ziua de Craciun e semn al dragostei pentru  mine, o prietena care imi spune si se bucura ca mama ei a acceptat ca ea sa isi ia in viata un partener privat de libertate, e semn al dragostei pt mine, o mogaldeata de om de numai 3 ani care ma ia in brate si imi spune ca ma iubeste e semn al dragostei pentru  mine. un om care isi pune baza si mandria in sora lui si care imi spune ca sunt cea mai buna sora din lume e semn al dragostei pentru  mine.

Si toate sunt semne date de Dumnezeu. Dumnezeul meu ma iubeste! Si daca  nu mai am parte de toate lucrurile de care aveam parte pana luna trecuta, e pentru ca  inima mea inca nu e pregatita sa duca atat de multa dragoste. Si sa am parte de lucruri noi ar trebui sa renunt la cele vechi. Si cum oare as putea renunta>? Cum oare sa ii dau inimii mele mai putin? nu se poate!!! so, daca nu v-ati dat seama Lucik, Lyd, Radu, Monik si Chriss voi sunteti cei care m-ati facut sa ma simt iubita in ultima vreme. Voi alaturi de nepotzik si fratele meu!!! saru mana mult!!

P.S Bucurati-va de Craciun cu sufletul cald si inima impacata!.

Cine ne da dreptul la fericire? – scrisoare pentru Mara

blog dragosteM-ai intrebat daca suntem intregi intotdeauna langa “frumos” si ti-am raspuns ca frumosul nu exista, e frumos ceea ce ne placea noua, ca fiecare din noi avem sistemul nostru de valori.

M-ai intrebat de ce cautam in alta parte, cautam in alta parte atunci cand nu suntem intregi, cand undeva, ceva se misca. Nu se cheama infidelitate, se cheama fisura, e dorinta si nevoia noastra de evolutie. M-ai intrebat de ce lucrurile nu sunt roz, fetele nu traiesc in castele de clestar si de ce baietii nu calaresc pe cai albi. M-ai intrebat de ce visam atat si nu putem fi realisti si m-ai intrebat de ce nu esti fericita. Ti-am raspuns ca esti fericita.

Intrebare despre… fluturi

totisuntemfluturi-textTi s-a intamplat vreodata sa pierzi pe cineva drag? Dar nu asa o prietenie usoara de liceu, un prieten fals langa care te-ai trezit intr-o zi ca langa  un strain in gara, fara subiecte de conversatie sau interese comune! Sa pierzi cu adevarat un om… Si sa il pierzi pentru totdeauna. Sa stii ca nu il mai poti avea nicicand langa tine. Sa nu poti lupta pentru el.  Sa stii ca nu ii mai poti cere iertare, nu il mai poti ierta, nu il mai poti certa. Sa il iubesti fara ca el sa mai stie, sa mai simta iubirea ta. Sa ii vezi chipul in chipurile oamenilor, sa ii vorbesti dar sa nu iti raspunda, sa ii simti mangaierea in bataia vanturilor si saruturile in picaturile de ploaie? Sa ii auzi vorba blanda in cuvintele oamenilor dar sa nu puteti comunica, iar atunci cand esti nadajduit sa il simti acolo langa tine, sa il auzi cum iti cere sa lupti! Sa ii simti prezenta atat de vie si atat de puternica, incat sunteti deja doi, desi dintre voi doi, nu a ramas decat unul…

Ti s-a intamplat vreodata sa te trezesti cuprinsa de un dor, tocmai cand credeai ca ti s-au vindecat ranile si sa plangi sfasiata de acel dor al carui nume si alin nu il cunosti?  Nu il recunosti… Sau ti s-a intamplat sa te trezesti strigand un nume la care din pacate nimeni nu iti mai raspune? Sau sa iti simti gustul amar  al lacrimilor tale dar sa nu le intelegi rostul, sa nu intelegi de ce plangi?Sau ai vrut vreodata  sa-i ceri lui Dumnezeu o clipa, numai o clipa in care sa opreasca timpul si-n clipa asta tu sa-ti privesti viata ca pe un film derulat de o mana sfanta,  astfel sa poti opri  izvorul dureii tale si sa iti mai rapsunda o data, o secunda cineva la numele pe care il strigi, cineva poate uitat, dar cu nume neuitat, caci numele celui plecat il stii, il porti in suflet.