De Marin Sorescu m-am indragostit, greu si tarziu, abia prin facultate, teatrul nu e chiar genul meu. Cu toate astea, „Paracliserul” mi se pare cea mai frumoasa lectie despre Credinta (dupa Alexis Zorba, desigur) si cea mai dureroasa radiografiei a vremurilor atat de religioase si totusi atat de lipsite de sfintenie, pe care le traim. Piesa de teatru  „Paracliserul” e dura, te face sa intelegi mai bine ceea ce asteapta Dumnezeu de la tine si ceea ce-i oferi tu, nu ca si credincios, ci ca membru al societatii „pupatoare de moaste”. „E o catedrala uitata. Oamenii atat s-au istovit cladind-o, incat cum i-au pus motul sagetii in varf, cum au…