• Presar

    Te-am iubit, dar, te-ai tarfit

    Am mai spus ca din nefericire, fraza asta geniala pe care o folosesc des nu imi apartine. Este sloganul unei Expozitii de Arta ce a avut loc in Centrul Vechi al Bucurestiului in urma cu cativa ani… Cine ma cunoaste stie ca am probleme cu pofta de mancare sau cu foamea. Nu pot sa o inteleg, in special foamea de bani. Tocmai de aia, mi se ridica paru-n cap cand vad niste gagici care erau candva misto si care, pe principiul “te-am iubit, dar te-ai tarfit” au ajuns sa se vanda. Intai, pe o pereche de blugi si o masa la restaurant, apoi pentru un job, apoi pentru o functie,…

  • Dede

    Paulo Coelho – Invingatorul este

    Paulo Coelho – Invingatorul este intotdeauna singur Pe Coelho l-am adoptat dupa ce multa vreme, ca multi altii, am considerat ca romanele lui sunt scrise de consoarta si semnate cu pseudonim. Romanele lui Coelho sunt usor de citit, marcate de o filosofie usoara dar totusi plina de floricele, tocmai acest aspect m-a facut sa cred ca sotia sa este cea care ii scrie cartile. Dar, recunosc ca l-am adoptat si ca i-am citit aproape toate romanele, e numai bun de citit in tren sau in drum spre serviciu. In invingatorul este intotdeauna singur Coelho renunta la obsesia pentru mistic si la ridicarea femeii la rangul de zeita, divinitate sau chiar…

  • Dede

    Celebrarea pompierilor din Frederiksvaerk

      Pe aici pe la sat, nu se intampla mare lucru. Abia astept sa apara cate o sarbatoare locala sa imi clatesc ochii si mai ales sa ma bucur de felul lor de a celebra cele mai marunte chestii intr-un mod linistit, ferit de muzica data la maxim si de fumurile gratarelor. Deci, sarbatori rurale, linistite, lipsite de fumuri.  In Frederiksvaerk exista una dintre cele mai vechi statii de pompieri din Danemarca, iar anual, parada masinilor vechi de pompieri face deliciul publicului, iar cu o decapotabila se poate face si turul satucului.  Tura asta, am fost si eu pe-acolo si mi-am clatit ochii si papilele gustative ca deh, putin insarcinata…

  • Dede

    Mi-e dor de tata…

    Bazaiam pe un blog si am dat de-o poza cu un batran citind la bolta casei… Mi-au dat lacrimile. Parca-l vedeam pe tata citind sub bolta, o imagine care ti se desfasura in fata ochilor imediat ce intrai pe poarta. Daca aveai rabdare si stateai bine cu nervii, mai asteptai 2 secunde pana sa o auzi pe mama si sa o vezi agitandu-se dintr-o parte in alta. „Aurica, mai lasa cartile alea, tu nu vezi ca nu gasesc canta galbena?!”. „Si ce vrei sa faci cu ea, intreba tata fara sa ridice ochii din carte, la ce-ti trebuie canta galbena?!”. „La dracu imi trebuie, la aia! Nu-mi trebuie, dar n-o…

  • Dede

    Tu ai curajul sa spui P*LA ?!

    Injur, injur foarte mult. Marinareste, birjereste, injur. Ma scap de furie fara sa dau cu pumnul in masa, scotand cateva expresii care contin de obicei cuvintele pula, pizda, ma-ta. Jignesc injurand. Si nu stiu de ce, mi se pare ca o trimitere la origini e mai putin deranjanta decat un apelativ de genul „prost, idiot, nesimtit”, etc.  Poate e doar parerea mea… Uneori ma deranjeaza ca injur. Ma strofoc si reusesc de cel mai multe ori sa nu injur in preajma copiilor. Sunt atenta la sensibilitatea lor. Sau imi e teama de intrebarile care ar putea deriva din injuratura mea?! Dar cel mai mult ma deranjeaza atitudinea de curve virgine…

  • Raftul cu carti

    Marin Sorescu – Paracliserul

    De Marin Sorescu m-am indragostit, greu si tarziu, abia prin facultate, teatrul nu e chiar genul meu. Cu toate astea, „Paracliserul” mi se pare cea mai frumoasa lectie despre Credinta (dupa Alexis Zorba, desigur) si cea mai dureroasa radiografiei a vremurilor atat de religioase si totusi atat de lipsite de credinta, pe care le traim. „E o catedrala uitata. Oamenii atat s-au istovit cladind-o, incat cum i-au pus motul sagetii in varf, cum au uitat-o. Incepusera s-o uite de mult, de secole, iar in clipa aceea, uitarea s-a produs, totala, instantaneu. *Bine c-am facut-o si pe asta* – au zis, si-au inceput sa se gandeasca la altceva. In orice caz,…

  • Dede

    Dumnezeu mai avea nevoie de un inger…

      … si l-a luat pe-al meu…. Daca mi-ar fi placut vreun Aiurel imposibil de cumparat, ea l-ar fi „luat” pentru mine, in vremuri in care nu aveam unde sa stam, ne tineam lucrurile in depozitul magazinului unde lucram, faceam baie in baia companiei unde lucra ea si dormeam pe rand, pe niste scaune. Eu am pocnit administratora caminului, ea a sarit de la etajul doi al caminului… Ne cumparam hainute si le purtam cu schimbul, nici una din noi nu gatea, dar exista mac-ul. Stia ce si cum s-o spuna, astfel ca radeam cand ma certa si plangeam cand imi spunea cat ma iubeste. Sarcastica si diplomata in acelasi…

  • Dede

    Crocodilii pland cand isi sfasie hrana; tigrii, niciodata!

    Ce am eu? …o sapca, un tricou cu gluga, o mentalitate capricioasa si usor comunista, niste principii de viata dure si usor invechite. Amintiri cu locuri si oameni pe care poate ii voi scuipa vreodata in fata, cu oameni pe care i-am ridicat la rangul de eroi si cu oameni pe care cu siguranta nimeni nu ii va inlocui in sufletul si viata mea. Am o pasiune nebuna pentru poetii crestini, poetii inchisi in perioada comunista, o pasiune nebuna pentru misterul castelului Iuliei Hasdeu si ma declar fan al documentarelor legate de Lilith, prima femeie a lumii. Am fost si am ras cu inima plina de bucurie, de emotiile pe…