Andreea Letinca tagged posts

A vrut sa isi redecoreze casa dar a descoperit un sicriu mai vechi de 100 de ani! In el era o fetita inmormantata ca Alba-ca-Zapada!

Foto: brontehoroine.wordpress.com

Uneori realitatea bate filmul, sau, in acest caz, povestea! Multi dintre noi stiu povestea Albei ca Zapada, printesa moarta si inmormantata intr-un sicriu de sticla pentru a-i putea fi admirata frumusetea. Putini stiu insa ca in secolul XIX, multi alegeau sa isi inmormanteze copiii sau sotiile in sicrie cu capace de sticla, sau sicrie complet realizate din sticla. Motivul era insa halucinant: pentru ca medicina nu era asa avansata, indoliatii inca mai sperau ca persoana decedata sa isi revina si evitau astfel cazurile de sufocare, mai ales ca „intoarcerea dintre morti” era des intalnita in cazul persoanelor care doar lesinau si isi pierdeau cunostinta. 

Ce ai face daca te-ai afla in fata unui astfel de sicriu? Cum te-ai simti stiind ca cineva a iubit atat de mult persoana decedata incat nu a vrut sa ii accepte moartea si i-a ales un sicriu de sticla in speranta ca persoana respectiva isi va reveni? Dar cum ai reactiona daca ai descoperi chiar sub casa ta un astfel de sicriu si mai ales daca ai afla ca ii apartine unui copil?

Sotii Karner locuiesc in San Francisco si, desi locuiau de mult timp acolo, au decis sa isi remodeleze casa si sa schimbe podeaua. Aceasta decizie le va schimba viata pentru ca vor face o descoperire halucinanta. Impreuna cu muncitorii angajati la indepartarea podelei, sotii Karner au descoperit un sicriu ce parea a data din secolul XIX, sicriul minuscul parea a fi al unui copil iar cand acestia au indepartat pamantul adunat asupra lui, au descoperit ca sicriul avea partea superioara decorata cu doua geamuri intocmai ca sicriul Albei ca Zapada. Surpriza nu s-a oprit aici, dupa ce sicriul a fost curatat, prin geamul superior al acestuia s-a putut vedea o chipul unei fetite tinand in mana un buchet de flori! Iar trupul fetitei parea perfect conservat!

Conform Newsner.com, sotii Karner au alertat atat autoritatile cat si o asociatie americana care se ocupa de funeraliile copiilor abandonati si a persoanelor neidentificate. Povestea sicriului cu mica Alba ca Zapada a facut inconjurul lumii iar specialistii au afirmat ca intr-adevar sicriul dateaza de la sfarsitul secolului XIX chiar daca trupul fetitei a fost perfect conservat. Ceea ce nu stiau inca autoritatile era identitatea fetitei.

Read More

Greseala de a fi victima in Romania

Sa nu intelegeti gresit, am prieteni moldoveni si de dincolo si de dincoace de Prut. De data asta insa, din nefericire, postarea mea face referire la zona Moldovei pentru ca este un fel de abis al societatii romanesti. Si asta datorita cazurilor de incest, viol, crime si batjocuri la care sunt supusi copiii si femeile.

Postarea mea vine in urma unor stiri pe care le-ati aflat cu totii din presa, cazurile de viol in care tinerele victime nu isi gasesc dreptatea sunt dese in Romania, dar cazurile in care sunt condamnate de o cvasi-societate, inculta si lipsita de moralitate par sa devina un adevar. Spun cvasi-societate in speranta ca niciodata babele, alcoolici sau parintii abuzivi nu vor fi in stare sa formeze o societate adevarata in Romania. Desi sunt zone in care aceste grupuri de oameni, chiar o formeaza.

In noiembrie 2014, in Vaslui, o tanara navetista pleaca de la liceu spre casa. In statia de autobuz este oprita de un baiat pe care il cunostea si care se ofera sa o duca acasa. Fata accepta, convinsa fiind ca il cunoaste pe tanarul care ii era amic. Pe drum insa, acesta opreste masina la marginea unui camp, o loveste, o violeaza si apoi mai cheama inca trei prieteni. Acestia ii aplica tinerei acelasi tratament si cand se intampla ca fata sa lesine in timpul abuzurilor, baietii fac o pauza de tigara, o stropesc cu apa si alcool si isi continua batjocura si perversiunile sexuale. Intre timp, mai sunt chemati doi prieteni, bucurosi de invitatie si acestia participa la orgie si ii aplica fetei acelasi tratament. Fata spune ca in putinele momente in care se mai putea tine pe picioare si in care mai era constienta de ce i se intampla cersea (!) mila si ii ruga pe agresori sa inceteze. Si au incetat, dupa 3 ore cand ultimii doi sositi la petrecere s-au intors in sat, probabil sa povesteasca altora petrecerea lor de pomina, eventual sa le arate si niste imagini (exista suspiciunea ca tinerii ar fi si filmat episodul desi nu s-au gasit probe sau nu a fost dat publicitatii acest fapt). Cert este ca principalul agresor, cel care se oferise sa o conduca acasa pe eleva de liceu, impreuna cu primii trei sositi la „party” isi fac mila si hotarasc sa dupa victima acasa, convinsi fiind ca au speriat-o indeajuns incat aceasta sa nu ceara ajutor autoritatilor. Numai ca mila lor dureaza mai putin decat ultima tigara din pachet, asa ca pe drum spre casa victimei, mai opresc intr-un sat spre a se lauda unui prieten cu fapta lor si spre a-i oferi si acestuia partea lui de distractie. Oricum, tanara era lesinata, batuta si violata… deja.

Read More

Paulo Coelho – Invingatorul este intotdeauna singur

Pe Coelho l-am adoptat dupa ce multa vreme, ca multi altii, am considerat ca romanele lui sunt scrise de consoarta si semnate cu pseudonim. Romanele lui Coelho sunt usor de citit, marcate de o filosofie usoara dar totusi plina de floricele, tocmai acest aspect m-a facut sa cred ca sotia sa este cea care ii scrie cartile. Dar, recunosc ca l-am adoptat si ca i-am citit aproape toate romanele, e numai bun de citit in tren sau in drum spre serviciu.

In invingatorul este intotdeauna singur Coelho renunta la obsesia pentru mistic si la ridicarea femeii la rangul de zeita, divinitate sau chiar religie asa cum obisnuieste in mai toate cartile sale. De data aceasta romanul este unul usor politist, cu o atentie desavarsita asupra personajelor, tiparelor umane si a realitatii de zi cu zi. Actiunea se petrece in timpul Festivalului de Film de la Cannes iar Coelho aduce la cunostinta dedesubturi si tipare umane despre care participantii si oamenii din jurul Festivalului (fac acum referire la stafful tehnic) stiu prea bine. 

Read More

Mi-e dor de tata…

tataBazaiam pe un blog si am dat de-o poza cu un batran citind la bolta casei… Mi-au dat lacrimile. Parca-l vedeam pe tata citind sub bolta, o imagine care ti se desfasura in fata ochilor imediat ce intrai pe poarta. Daca aveai rabdare si stateai bine cu nervii, mai asteptai 2 secunde pana sa o auzi pe mama si sa o vezi agitandu-se dintr-o parte in alta. „Aurica, mai lasa cartile alea, tu nu vezi ca nu gasesc canta galbena?!”. „Si ce vrei sa faci cu ea, intreba tata fara sa ridice ochii din carte, la ce-ti trebuie canta galbena?!”. „La dracu imi trebuie, la aia! Nu-mi trebuie, dar n-o gasesc!”.

Tata punea cartea pe cotiera scaunului, un scaun mare de masina pe care si-l transformase „in loc de citit”. Se ridica in bastoane si mergea cu fruntea ridicata dar cu corpul aplecat in fata, cauta cu privirea si cand dadea cu ochii de canta ii zicea mamei „Uite-o, fa muiere”, ii arata cu bastonul in directia cantii si se intorcea parca pe calcaie. „Acu, sa te vad ce faci cu ea!”

Read More

Dezamagiri

Am fost plecata o perioada, am fost dezamagita, am plans, am iubit, am urat momente pentru care nimeni nu ne pregateste cu adevarat in viata. Mi s-a reamintit ca Dumnezeu da si Dumnezeu ia, ca viata celor dragi noua nu tine de cat de multa dragoste le purtam sau cata nevoie avem de ele, am inteles ca un copil ramane un copil toata viata lui si ca niciodata nu poti mangaia pe crestet un copil si sa ii spui „Fii barbat, de azi vei fi orfan o viata intreaga”. De ce dracu ar mai avea nevoie un om sa fie barbat cand oricum tot ce conta pentru el i-a fost luat?!

Am avut un necaz in solutionarea caruia am avut nevoie de autoritati...

Read More

Tu ai curajul sa spui P*LA ?!

citate voltaireInjur, injur foarte mult. Marinareste, birjereste, injur. Ma scap de furie fara sa dau cu pumnul in masa, scotand cateva expresii care contin de obicei cuvintele pula, pizda, ma-ta. Jignesc injurand. Si nu stiu de ce, mi se pare ca o trimitere la origini e mai putin deranjanta decat un apelativ de genul „prost, idiot, nesimtit”, etc.  Poate e doar parerea mea…

Uneori ma deranjeaza ca injur. Ma strofoc si reusesc de cel mai multe ori sa nu injur in preajma copiilor. Sunt atenta la sensibilitatea lor. Sau imi e teama de intrebarile care ar putea deriva din injuratura mea?!

Dar cel mai mult ma deranjeaza atitudinea de curve virgine pe care o au multi in jurul meu cand injur. „Aoleo, esti fata!, „Aoleo, ce urat vorbesti”, „Cum poti sa spui asa ceva?!”. Si ma blocheaza.

Read More

I love the lovebug

Read More

Dumnezeu mai avea nevoie de un inger…

 

… si l-a luat pe-al meu….

Daca mi-ar fi placut vreun Aiurel imposibil de cumparat, ea l-ar fi „luat” pentru mine, in vremuri in care nu aveam unde sa stam, ne tineam lucrurile in depozitul magazinului unde lucram, faceam baie in baia companiei unde lucra ea si dormeam pe rand, pe niste scaune.

Eu am pocnit administratora caminului, ea a sarit de la etajul doi al caminului…

Ne cumparam hainute si le purtam cu schimbul, nici una din noi nu gatea, dar exista mac-ul.

Stia ce si cum s-o spuna, astfel ca radeam cand ma certa si plangeam cand imi spunea cat ma iubeste. Sarcastica si diplomata in acelasi timp, te facea proasta din doua cuvinte si nu isi pierdea niciodata cumpatul, a scapat vreo doi handralai de bataie intr-un bar fantomatic! Desteapta pana in maduva oaselor si ironica pana dincolo de ea.

Un copil haios, cu o pofta nebuna de ras si cu o inima incomensurabila. Azi nu-i mai arde soarele in ochi… Azi ii mai arde doar o lumanare la capatai…. si nu vreau sa fiu rea, dar trebuie sa recunosc ca Dumnezeu nu se prea pricepe la glume, ori asta a fost cea mai proasta gluma a Lui, ori avea nevoie acolo de un inger cu multe glume…

Read More

Crocodilii pland cand isi sfasie hrana; tigrii, niciodata!

Ce am eu? …o sapca, un tricou cu gluga, o mentalitate capricioasa si usor comunista, niste principii de viata dure si usor invechite. Amintiri cu locuri si oameni pe care poate ii voi scuipa vreodata in fata, cu oameni pe care i-am ridicat la rangul de eroi si cu oameni pe care cu siguranta nimeni nu ii va inlocui in sufletul si viata mea. Am o pasiune nebuna pentru poetii crestini, poetii inchisi in perioada comunista, o pasiune nebuna pentru misterul castelului Iuliei Hasdeu si ma declar fan no 1 al documentarelor legate de Lilith, prima femeie a lumii.

Am fost si am ras cu inima plina de bucurie, de emotiile pe care mi le da si azi in 2008, un sat din Romania unde inca nu exista curent electric, dar unde Podul lui Dumnezeu, ramane cea mai frumoasa minune a Creatorului, pentru oamenii...

Read More

Uraste-ma si va ramane doar un pas pana la iubire…

 

Imi iau fata in palme si incerc sa plang. Ma uit in ochii tai si imi vad fiecare greseala, imi vad fiecare pas judecat gresit. Stii ca te-am iubit? Stii ca n-am mintit , cu nimic, absolut nicio secunda? Stii pe dracu! Stii sa imi judeci fiecare fapta, fiecare vorba, stii sa ma certi pentru bratele care m-au strans cand faceai pe nebunul, stii sa urli pentru palmele care imi stergeau lacrimile de dorul tau cand imi spuneai ca sunt copil si ca eu am vrut asa! Habar nu ai tu ce am vrut eu! Habar nu ai tu cum ti-am daruit fiecare parte din mine, fiecare gura de aer pe care am respirat-o, fiecare lacrima si fiecare suras, habar nu ai tu cate nopti cu vise cu tot, cu luna cu tot, cu cer cu tot, ti le-am daruit inainte sa crezi ca le-ai putea avea. Si tu ma judeci ca pe o jucarie de care inca nu te-ai plictisit sa te joci dar pe care te-ai plictisit sa o iubesti…

Imi spui ca nu suntem fericiti din cauza mea… spune dracu ca nu esti fericit din cauza orgoliului tau idiot care pe zi ce trece se alimenteaza nejustificat, spune ca nu esti fericit din teama ca intr-o zi ar trebui sa platesti pentru toate lacrimile curse din vina ta, pentru toate lacrimile pe care eu le-am plans…

Read More