Dede

13 Ianuarie 2009

Inima mea…

inima_mea

Se spune ca minunile exista… si ca ne fac uneori sa ne intalnim cu trecutul-prezentul si viitorul in acelasi timp. Totul doar in ochii celui iubit, totul doar cu pretul unei clipe.

Se spune ca in ajunul nasterii noastre, un inger ne poarta in turul vietii noastre si ne arata felul in care se va desfasura viata noastra dar si oamenii pe care ii vom intalni. Iar cand ajungem in fata sufletului-pereche, ingerul ne loveste zdravan, atat de tare incat vom uita tot ce am vazut si singurul martor al acestui eveniment va fi santul dintre nas si buza de sus…

Acum cand ai citit asta, nu este asa ca ai dus instinctiv mana la santulet? E acolo…

Am dus de N-spe ori mana la santulet si l-am intrebat de putine ori “el e?”, si l-am implorat doar o singura data sa imi spuna “da”. O singura data mi-am dorit din tot sufletul, sa-mi fi suflet-pereche. Dar santuletul meu nu mi-a raspuns….

Candva cineva mi-a spus ca pentru a iubi, ai nevoie de inima. Atunci mi-am sters lacrimile din ochi, si in loc sa imi ating santuletul, am dus mana la inima. Nimic. Nu-mi simteam inima! Mi-am desfacut camasa si am intins mana dorind cu ardoare sa simt in palma, bataile inimii mele. Dar inima mea nu batea! Si…cand m-am uitat atent, am realizat…ca eu nu mai aveam inima…ca inima mea ramansese undeva, in trecut, agatata de amintirea unui om care inca nu reusise sa imi fie suflet-pereche si care inca nu reusise sa ma convinga ca o va face vreodata. Si atunci am hotarat sa imi recuperez inima…

Nopti la rand, zile la rand, am plecat in cautarea inimii mele. Si cand am ajuns, in trecutul acela dureros, am descoperit-o, am chemat-o, dar n-a vrut sa vina. Se incapatana sa ramana acolo, agatata de o sumedenie de amintiri dureroase, pe care nu le voiam!

Si ma intorceam la fiecare 5 minute dupa inima mea, si plecam tot mai imputinata, ma intorceam iar-si-iar, sperand ca voi reusi sa imi recuperez inima, dar ea se incapatana in continuare. Am incercat sa o fac sa tresara, povestindu-i amintiri ce nu mai conteneau sa doara… Si ea-mi spunea mereu “vino dupa mine cand vei fi pregatita”….

In ziua in care dintr-o fotografie veche, mi-a zambit un copil care obisnuiam candva sa fiu, in ziua in care soarele mi-a facut cu ochiul si mi-a soptit ” nu am uitat”, in ziua in care sangele meu a inceput si mai tare sa clocoteasca in vene, in ziua aceea am stiut ca sunt pregatita. Am stiut ca sunt in stare sa imi recuperez inima, sa imi uit trecutul…dar mai ales…sa mi-l iert!

Atunci am batut la portile sufletului, celui pe care il credeam fara suflet si totusi sufletul-meu-pereche. Si cand si le-a deschis, am facut un pas inapoi si i-am zis: “tu esti cel care pleca noaptea, eu sunt cea care plangea noaptea, tu esti cel care gresea ziua, eu sunt cea care ierta ziua, tu esti cel care esti, eu sunt cea care te iubeste, tu esti cel care te-ai nascut, eu sunt cea care s-a nascut ca sa-ti aduca fericirea. Dar sunt goala, fara trecut, fara prezent, fara viitor, fara drum, fara cautare, fara sens. Si nu-mi trebuiesti tu. Imi trebuie doar INIMA MEA. Pentru ca in ea am ascuns taine fara sens pentru altii, in ea am ascuns amintiri netraite de altii, in ea am ascuns iubiri neiubite de altii, in ea mi-am ascuns si pecetluit trecutul, prezentul, viitorul. Si eu… si numai eu, pot vindeca durerea ei. Si eu…si numai eu, pot canta cantul ce-o alina…si eu si numai eu stiu ii stiu fiorul. Ca esti tu, sau o fi altul, EA e doar a MEA. Si trebuie sa se intoarca.”

Si INIMA MEA, rase cu toata puterea ei, INIMA mea rase dinlauntrul ei si rase atat de tare incat se elibera… se elibera din agatatoarea ei si se intoarse in pieptul meu….Si isi aminti atunci tot…trecutul, prezentul dar si forta de care avea nevoie pentru viitor. Si isi mai aminti ceva…ceva ce uitase sa faca… SA RADA!

1 comentariu »

  1. Incerc sa “te citesc” de aseara .Nu am reusit sa termin tot insa din ce “am adunat” pana acum au fost deajuns cat sa te plac.Pt puterea ta, pentru stilul tau, pt ceea ce reusesti sa afaci.Esti minunata.Sper sa nu sune prostesc acest mesaj simplu de la un om la fel de simplu. Eu nu ma pricep la cuvinte alese si marete dar as dori ca cele cateva sa faca cat un dictionar intreg. Esti minunata.Doamne,in cate relatari de ale tale ma regasesc insa eu nu am stiut sa imi descarc sufletul si trebuie sa recunosc ca inca nu stiu.

    Comentariu de vio — 19 Februarie 2009 @ 10:19

Feed RSS pentru acest articol. URL TrackBack

Lăsaţi un comentariu

Trebuie să fiţi înregistrat pentru a putea comenta.

Vă mulţumim că folosiţi WordPress