• +45/20694145
  • andreea.letinca@gmail.com

Arhivă lunarăaugust 2006

Friend of MINE

Am dezamagit poate… am plans sigur… si am uimit aproape intotdeauna! M-am comparat cu altii, si mi-am dorit macar o clipa sa facem schimb, asa ca sa vad cine sufera mai tare si cine nu! Sa vad cine se descurca in locul meu si cine nu! Sa vad daca atunci mai sunt judecata sau nu! Dar sincer, cred ca lumea nici nu are alta treaba decat sa se joace de-a judecata.

De asta ma bucur, ca in toate lacrimile, in toate bucuriile, in toate dezamagirile si durerile cineva a ramas langa mine. CINEVA a priceput ca mi-e greu… Cineva a ramas cand altii toti plecau si spuneau ca nu mai mai recunosc… Cineva a ramas si mi-a sters lacrima fara sa intrebe de ce plang… Poate stia de ce plang, poate a crezut ca nu i se cuvine sa puna o astfel de intrebare… Cineva a inteles ca sufar fara sa stie de ce…Cineva a inteles impactul patimilor mele fara sa le stie rostul…Si mi-e drag sa stiu ca acum a gasit puterea de a nu isi mai dori niciodata sa plece de langa mine, din lumea mea, din viata mea. Si Ii multumesc din suflet lui Dumnezeu ca m-A facut sa pricep doua lucruri pe care imi doresc sa nu le mai uit vreodata: 1 indiferent unde as fi si cu cine, indiferent ce as face si ce as spune, indiferent cine ar pleca de langa mine si cine ar ramane langa mine EU sunt singura mea prietena adevarata, singura care nu vine si nu pleaca ci ramane aici in sufletul meu fie ca intelege alegerile mele fie ca nu! 2 Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-A facut sa pricep ca nu sunt singura care nu se teme de moarte ci se teme de viata, important este sa ne infrangem temerile si sa nu uitam adevaratele valori, lucrurile care fac ca viata noastra sa fie o bucurie.

MULTUMESC!.

Intrebare despre… fluturi

totisuntemfluturi-textTi s-a intamplat vreodata sa pierzi pe cineva drag? Dar nu asa o prietenie usoara de liceu, un prieten fals langa care te-ai trezit intr-o zi ca langa  un strain in gara, fara subiecte de conversatie sau interese comune! Sa pierzi cu adevarat un om… Si sa il pierzi pentru totdeauna. Sa stii ca nu il mai poti avea nicicand langa tine. Sa nu poti lupta pentru el.  Sa stii ca nu ii mai poti cere iertare, nu il mai poti ierta, nu il mai poti certa. Sa il iubesti fara ca el sa mai stie, sa mai simta iubirea ta. Sa ii vezi chipul in chipurile oamenilor, sa ii vorbesti dar sa nu iti raspunda, sa ii simti mangaierea in bataia vanturilor si saruturile in picaturile de ploaie? Sa ii auzi vorba blanda in cuvintele oamenilor dar sa nu puteti comunica, iar atunci cand esti nadajduit sa il simti acolo langa tine, sa il auzi cum iti cere sa lupti! Sa ii simti prezenta atat de vie si atat de puternica, incat sunteti deja doi, desi dintre voi doi, nu a ramas decat unul…

Ti s-a intamplat vreodata sa te trezesti cuprinsa de un dor, tocmai cand credeai ca ti s-au vindecat ranile si sa plangi sfasiata de acel dor al carui nume si alin nu il cunosti?  Nu il recunosti… Sau ti s-a intamplat sa te trezesti strigand un nume la care din pacate nimeni nu iti mai raspune? Sau sa iti simti gustul amar  al lacrimilor tale dar sa nu le intelegi rostul, sa nu intelegi de ce plangi?Sau ai vrut vreodata  sa-i ceri lui Dumnezeu o clipa, numai o clipa in care sa opreasca timpul si-n clipa asta tu sa-ti privesti viata ca pe un film derulat de o mana sfanta,  astfel sa poti opri  izvorul dureii tale si sa iti mai rapsunda o data, o secunda cineva la numele pe care il strigi, cineva poate uitat, dar cu nume neuitat, caci numele celui plecat il stii, il porti in suflet.